Iată că prima ediție a concursului nostru de recenzii a ajuns la final. Ne-a fost destul de greu să alegem cea mai interesantă recenzie, dar iată, am ajuns la un consens: primul nostru câștigător este Cătălin Cîndea, autorul recenziei Rătăcirile Fetei Nesăbuite – o poveste de dragoste, pe stopthink.ro.
*****
Puține cărți au un titlu mai bine ales decât Rătăcirile fetei nesăbuite. În doar trei cuvinte Mario Vargas Llosa comprimă nu doar istoria, firea și tragedia fetei care îți va fi alături câteva ore, ci și felul în care este spusă povestea ei. Adică episodic, prin ochii celui care o va iubi întreaga lui viață.
Llosa a scris o carte care se citește ușor, fără prea multe artificii. Poate tocmai de aceea am rămas, în urma ei, oricât de desuet ar suna, nu atât cu o poveste, cât cu un sentiment: acela al iubirii care trece peste orice umilință, durere, despărțire și minciună. Un Băiat Bun, orfan, care-și dorește doar să lase în spate Peru-ul și să trăiască la Paris, se îndrăgostește de o Fată Nesăbuită, care vrea cu orice preț să devină bogată.
Vreme de patru decenii, cât trece din momentul în care se cunosc și până la final, dragostea lui pentru ea este singura constantă din viața amândurora, care îl va purta pe urmele ei prin Lima, Paris, Londra și Tokio. El îi va fi refugiu și singurul care o va iubi. Ea îi va fi povară și singură pe care o va iubi. Și în tot timpul ăsta, lumea se schimbă: Peru-ul trece de la democrație la dictatură și înapoi, Franța este cuprinsă de entuziasmul anului ’68, în Marea Britanie apare și dispare fenomenul Hippie. Prietenii Băiatului Bun se pierd unul câte unul, la fel ca și bărbații din viața Fetei Nesăbuite.
Romanul acesta, mai mult decât oricare alt roman de dragoste pe care l-am citit, te face să alegi o tabără. Pentru că iubirea este, pentru amândoi, o rătăcire dureroasă. Pentru că Fata Nesăbuită îl va răni pe Băiatul Bun de fiecare dată când va avea ocazia. De aceea o vei iubi sau o vei urî, îți va părea rău pentru el sau o vei înțelege pe ea, dar nu vei rămâne indiferent. Ceea ce poate părea o obsesie pentru cineva, pentru altcineva este doar dragoste. Așa se face și că în timp ce o prietenă îmi spunea că Băiatul Bun este un pămpălău care, dacă ar exista în realitate, ar merita tot ce i se întâmplă, o alta ar fi strâns-o de gât pe Fata Nesăbuită.
Pe scurt, o carte frumoasă, care merită citită.
P.S.: Am văzut recent, la Festivalul Filmului Francez, “Un amour de jeunesse” de Mia Hansen-Løve. Apropierea de romanul lui Llosa este uimitoare, chiar dacă scenaristul nu a avut imaginația sud-americanului. E adevărat însă că povestea filmului se întinde pe doar 10 ani. În plus, de data asta, avem un băiat nesăbuit.