Cartea Melaniei Gideon îşi are locul ei cu siguranţă în raftul de chick-lit. Cu toate acestea, deşi rândurile sunt scrise în ritm alert, simpatic şi atrăgător – condiţii de bază pentru o lectură lejeră – Soţia 22 pune nişte probleme de care majoritatea femeilor şi-ar dori să uite. De aceea nu sunt foarte sigură că reprezintă cea mai potrivită carte, mai ales dacă simţi că vârsta de 40 de ani (şi mai ales peste) îţi provoacă o sincopă de gândire şi de funcţionare. Sau poate tocmai de aceea ar trebui să citeşti volumul acesta aparent uşurel şi relaxant, ca să-ţi vină idei despre cum să tratezi îmbătrânirea inevitabilă (cine crede altceva despre sine are probleme grave), despre cum să renaşti, despre cum să te reactivezi şi să trăieşti din nou.
Alice Buckle este, înainte de orice, soţie şi mamă. Are un soţ care îşi dă importanţă prin publicitate şi doi copii pe care i-a trecut prin bolile copilăriei şi prin diverse mofturi şi i-a adus cu succes la înspăimântătoarea vârstă a adolescenţei. Predă şi actoria copiilor dintr-o şcoală primară, dar, ca să fie sinceră, e mai mult casnică. Nici măcar nu 
găteşte grozav, ca să-şi găsească pretextul că e cea care pune în practică reţete spectaculoase şi îşi hrăneşte familia cu inventivitate şi devotament.
Pe scurt, când soţul e la serviciu sau prin alte locuri şi copiii la şcoală, Alice se cam plictiseşte. Această plictiseală nu o împiedică totuşi să observe cum pleopele i se lasă, cum colegele de birou ale perechii sale sunt tinere şi îmbrăcate provocator. Se luptă în tăcere cu începutul unui depresii, se vede puţin inutilă, se gândeşte la Alzheimer, la criza vârstei mijlocii, iar William, bărbatul ei care arată bine în costum, întârzie din ce în ce mai des seara, la cine cu clienţii. Varianta oficială.
Noroc că există Internetul. Şi pe Internet îi apare propunerea de a participa la un studiu social care priveşte fix căsniciile care durează de multă vreme. Alice intră în sondaj, sub numele conspirativ de Soţia 22, iar la capătul celălalt al e-mailurilor schimbate în spirit ştiinţific îl găseşte pe Cercetătorul 101, micul ei secret, care devine, capitol cu capitol, marele ei secret.
Gideon încearcă să ne transmită de fapt o soluţie pe care o ştim de când lumea. Că, dacă ai senzaţia că relaţia în care eşti a început să scârţâie, înseamnă că a venit momentul să îi aduci un strop de condiment cu parfum străin, pentru reîmprospătare şi reîntinerire. Cu cât secretul e mai bine păstrat, cu atât îşi face mai bine treaba de afrodisiac, ceea ce, evident, ridică întrebări. O fi bine, o fi rău să mai ai o viaţă, în afară de cea plictisitoare şi cunoscută de toată lumea? Şi dacă îţi croieşti o existenţă paralelă, este aceasta reală? Sau este doar o iluzie? Sau este atât de autentică pe cât o laşi tu să fie? Cât de departe ai voie să mergi cu secretele acestea, există reguli şi, dacă există, cine le face?
Alice îşi trăieşte nebunia şi flirtul online, acolo unde s-au mutat trei sferturi din cochetărelile lumii. Soţia 22 este povestea unei fugi subtile din propria existenţă şi a unei reveniri, într-o formă uşor schimbată. Se citeşte uşor, semn că ne plac tainele, ale noastre sau ale altora.