Impresionat de cantitatea scrierilor, de ritmul copleșitor al aparițiilor editoriale și de prestigiul unora dintre autorii americani, sefistul român a ajuns curând să considere spațiul anglo-saxon al genului drept maxim etalon valoric și de performanță, iar, în măsura în care scrie, să-și considere publicarea în Statele Unite drept ținta supremă la care poate năzui. Din când în când, câte o asemenea speranță se mai și împlinește, ca urmare a unor conjuncturi fericite, ori a unor străduințe proprii, poate nu întotdeauna compensatorii prin rezultatul efectiv față de energia cheltuită cu această promovare de orgoliu personal. Să zicem, însă, că merită și că o astfel de reușită ar putea să se răsfrângă și asupra imaginii de ansamblu a SF-ului nostru. Prin anii ’70 din secolul trecut a făcut senzație faptul că povestirea lui Adrian Rogoz, Altarul zeilor stohastici, fusese inclusă într-o antologie de SF european publicată în America de austriacul Franz Rottensteiner (View from Another Shore), iar ceva mai aproape de noi, în 2007, Lucian Merișca a avut șansa de a fi inclus cu povestirea sa Peripețiile unor pământeni în Exterrior într-o antologie americană asemănătoare. Alți autori români au trebuit să se mulțumească doar cu preluarea traducerilor lor în engleză de către unele reviste americane sau din Marea Britanie. Abia de puțină vreme putem observa semne de promovare mai sistematică a unor cărți românești în oceanul SF-ului american, prin inițiativa lui Mugur Cornilă și a editurii Eagle de a traduce și publica în State romanele câștigătoare din concursul „Seniorii imaginației“.
Intenția anticipației noastre de a „ieși în lume“ nu este deloc nouă. Trebuie spus, totuși, că primele tentative în acest sens n-au vizat continentul de peste Atlantic, ci spațiul european. Ca urmare, antologii ale genului s-au tipărit mai întâi în limbile germană, maghiară și rusă, din simplul fapt că, înainte de a circula peste graniță, se puteau adresa și minorităților respective din populația României, pe care unele edituri aveau chiar misiunea, stabilită prin programul lor de funcționare, de a le servi cu carte în limba maternă. Pentru germani, culegerea Der stumme Android (Isprava androidului mut) a apărut la Editura Tineretului în 1968, urmată după un deceniu, la Dacia din Cluj, de volumul Die beste aller Welten (Cea mai bună dintre lumi). Editura Kriterion publica în 1970 antologia în maghiară A kozmosz hullámhosszán (Pe lungimea de undă a Cosmosului), urmată tot de Dacia cu Az átlépett látóhatár (Orizontul depăşit, sau, într-o traducere poate mai reușită: Dincolo de orizont), 1975. Editura Albatros scotea în 1978, sub îngrijirea redactorului Victor Zednic, antologia în limba rusă Liudi i zvezdî (Oameni şi stele). Dată fiind epoca în care începuseră să apară aceste volume colective, e limpede că în sumarul lor aveau să se regăsească semnatarii de atunci ai textelor românești de anticipație, așadar Horia Aramă, Camil Baciu, Vladimir Colin, Ion Hobana, Victor Kernbach, Adrian Rogoz, Mihu Dragomir, dar și anticipatori de plan secund, precum Horia Matei, Nicolae Minei, Max Solomon, Radu Nor. Mai figurează, firește, persoane ceva mai tinere în anii aceia, precum Gheorghe Săsărman, Constantin Cubleşan, Voicu Bugariu. Autorii de mai sus, mai puțin cei de fundal, se repetă aproape în fiecare antologie, dar în unele li se adaugă nume noi: Georgina-Viorica Rogoz, Dorel Dorian, clujenii Leonida Neamţu și Miron Scorobete, timișorenii Ovidiu Şurianu şi Mircea Şerbănescu. În măsura în care circulau în Ungaria, Germania de Est și URSS, antologiile acestea se străduiau să ofere o imagine a momentului, corectă pentru SF-ul nostru de atunci.
O iniţiativă demnă de a fi menţionată se leagă de numele revistei de popularizare a literaturii române peste hotare, publicată în engleză sub titlul Romanian Review, în franceză ca Revue Roumaine, pentru germani în versiunea Rumänische Rundschau, iar pentru rusofonii din „lagărul socialist“ ca Rumînskaia Literatura. Oferind în două rânduri câte un număr dedicat integral anticipaţiei româneşti (1/1981 şi 5/1988), revista scotea de fapt nişte antologii elegante, ilustrate – între alţii – de Marcel Chirnoagă, Dan Erceanu, Mihai Olos, în cazul primului număr semnalat, Sergiu Nicola, Radu Gavrilescu şi Călin Popovici în al doilea caz. Selecţia autorilor din 1981 este drastică, dar reconfirmă actualitatea epocii, prin Voicu Bugariu, Ovid S. Crohmălniceanu, Ion Hobana, Victor Kernbach, Gheorghe Săsărman și alții. Numărul din 1988 lărgeşte lista spre autorii clasici puşi în circulaţie de Ion Hobana cu Vârsta de aur a anticipaţiei româneşti (Alexandru Macedonski, Victor Eftimiu, Tudor Arghezi), menţine vârfurile epocii (Aramă, Bugariu, Colin, Kernbach, Ovid S. Crohmălniceanu) şi include câteva nume din „noul val“ optzecist: Mihail Grămescu, Gheorghe Păun, Cristian Tudor Popescu, Alexandru Ungureanu. Ambele antologii conţin şi texte critice despre literatura genului, între care găsim contribuţiile lui Florin Manolescu, Dan Ursuleanu, Cornel Robu, Alexandru Mironov şi Sanda Radian.
În anii ’80, interesul pentru relațiile europene tradiționale a continuat în special prin mijlocirea editurilor Kriterion și Albatros. Das Präparierte Klavier (Pianul preparat, 1982), apărea la Kriterion în două volume, conținând selecția amplă a lui Ion Hobana pe care deja i-o știm, de la Macedonski și Aderca, la generația mea și a lui Săsărman. Aceeași editură publica și în maghiară, în 1986, o antologie de SF intitulată Morel találmánja (Invenţia lui Morel), pregătită de Ágoston Hugó și unde, pe lângă texte din repertoriul internaţional, intră povestiri de Alexandru Macedonski şi Victor Eftimiu. O antologie similară apare în același an la Editura Albatros, Képzeletbeli utazások (Călătorii imaginare), semnată de Medgyesi Ákos (care este una şi aceeaşi persoană cu Ágoston Hugó), conţinând, între altele, traduceri în maghiară din Ion Hobana şi Cristian Tudor Popescu. O ultimă selecție a lui Medgyesi Ákos este Az összerobbanás (Implozia), la Albatros, în 1987, cu o bună reprezentare a optzeciștilor, de la Gheorghe Păun și Ovidiu Bufnilă, la Marian Truţă și Mirela Paciugă.
Deceniul următor descoperă perspectiva de a prelungi ruta SF-ului românesc și dincolo de limitele Europei, prin intermediul limbii engleze. Editura Nemira are trei astfel de inițiative, antologiile bilingve din 1994-1996, unele bucurându-se de supervizarea și prefețele americanilor N. Lee Wood și Norman Spinrad. Prin Editura Sedona, Timișoara s-a alăturat acestui efort cu antologia Twelwe of the Best Romanian SF Stories (1995). Pregătită pentru una dintre convențiile mondiale (Worldcon), culegerea respectă în general selecția din Timpul este umbra noastră de Cornel Robu, critic care, de fapt, a și îngrijit-o. În sfârșit, cu antologia din 2007, Millennium Est. Cinq histoires fantastiques, Horia Nicola Ursu revine la ținta europeană, incluzând în sumar, pe lângă Voicu Bugariu, autori din valul post-optzecist: Michael Haulică, Ona Frantz, Bogdan-Tudor Bucheru și Marian Coman.
Partea cea mai bună a acestei presiuni realizate în timp de SF-ul nostru asupra spațiului european este că, din când în când, am primit gesturi de răspuns. Unele povestiri au fost preluate din antologiile realizate în țară și incluse în culegeri de profil din RDG: Planet im Raum (Berlin, 1972), din Ungaria Téren és időn túl… (Dincolo de spaţiu şi timp, Budapesta, 1988), din Belgia: Roumanie fantastique (Bruxelles, 1983). Notabile sunt câteva antologii care oferă publicului din țările respective o imagine mai cuprinzătoare din anticipația noastră, și anume: Les meilleures histoires de science-fiction roumaine, Editions Marabout, Belgia, 1975, selecție și prefață de Vladimir Colin; Uskok w czasie (O falie în timp), Poznan, Polonia, 1982, selecţie de Ion Hobana şi Danuta Bieñkowska; SF aus Rumänien (SF din România), München, Germania Federală, 1983, în îngrijirea mea și a lui Herbert W. Franke; și, tot în Germania, dar cea care atunci mai era „de Est“, Der redende Goldstaub (Glasul din pulberea aurie), Berlin, 1984. Din păcate, după Revoluție, tot stând cu ochii ațintiți spre New York, am cam neglijat „stațiile“ mai apropiate, unde, după cum ne arată experiența rememorată aici, SF-ul românesc are, poate, mai multe șanse de a fi văzut și a se impune.