Dacă Proust ar fi trăit în Japonia anilor ’60, şi-ar fi resuscitat amintirile amorţite prin ascultarea unor hit-uri precum Norwegian Wood. Ar fi dat Parisul pe un Tokyo efervescent şi decorul rafinat, uşor decrepit, pe camera de cămin tapetată cu nuduri lascive sau cu fotografii înfăţisându-l pe Jim Morrison. Personajele sale ar fi fost nişte trendsetteri în materie de orientări artistice, ispitindu-şi colegii să încerce noutăţi «exotice», precum muzica formaţiei The Beatles sau romanele lui Fitzgerald.
În slujba poporului a fost citit, mai întâi, de cadrele supuse Partidului. Nu știm dacă au fost sincere când li s-a cerut opinia, însă recenzia lor negativă l-a trimis pe Yan Lianke tocmai în vârful listei negre a scriitorilor subversivi. Romanul a fost catalogat drept pornografic și jignitor la adresa armatei poporului. Ce nu știu activiștii zeloși este că interdicția și cenzura sunt niște afrodiziace mult mai puternice pentru cititorii avizi de plăceri livrești decât scenele amoroase descrise îndrăzneț.