Există o anume discontinuitate în poematicul care conturează proza Hertei Müller. Astfel că lirismul din care îşi sustrage ritmul este contracarat de o atare atitudine inactivă asupra faptelor care trec prin faţa protagonistei mai mult decât prin ea. În acelaşi timp, romanul Călătorie într-un picior aduce personajul în faţa întâmplărilor sub forma unor diapozitive care se succed în timpi diferiţi.