Orwell nu e un simplu scriitor, e o grilă şi acum incomodă de citit lumea. Cărţi sau ţigări, o colecţie de articole şi bucăţi memorialistice, e încă un motiv să le dai peste nas celor care îl invocă cu morgă citând din 1984 şi cam atât. Stilul incomod orwellian vine din riscuri enorme asumate ca cetăţean-scriitor, din experienţă, dintr-o sinceritate uneori auto-negatoare, dintr-o continuă revoltă anti-establishment, anti-media. Încă îi mai deschid Jurnalul ca să citesc rezumate din presa vremii, pe care le făcea conştiincios. Îmi plac scriitorii care cunosc presa total, care o ţin tot timpul sub supraveghere şi care ştiu cum s-o taxeze când e nevoie.