Femeile din trecut sunt pentru bărbatul înclinat spre autoanaliză ceea ce poate fi nudul pentru nişte pictori: o temă inepuizabilă, mereu pregătită să i se înfăţişeze sub alte culori, mesaje afective sau destăinuiri în surdină, criptate de paravanul unui corp metamorfozat sub presiunea furtunilor sufleteşti.
Ultimul roman al lui Gheorghe Crăciun, Femei albastre, readuce în proză analiza interioară şi diferite ipostaze ale personajului feminin. Chiar dacă pasajele de metaliteratură nu mai sunt obiectul de analiză al romanului, scriitura fină, aşezată, atent psihologizată este subiectul principal al acestui cumul cromatic de stări şi impresii.