O autoare franceză care a avut curajul, în urmă cu câțiva ani, să își publice primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în format electronic. Succesul a fost atât de neașteptat, încât editura Michel Lafon a contactat-o și i-a oferit un contract de publicare. Până acum a vândut peste un million de exemplare din primele trei romane ale sale.
Madlena este cea mai recentă carte semnată de Aurora Liiceanu (seria de autor, ed. Polirom) - un exercițiu de arheologie personală, o incursiune în trecutul plin de senzații, mirosuri, imagini fabuloase. Povestea unei prietenii unice, portretul unei femei extraordinare pentru timpul său.
Bestsellerul Manuscrisul fanariot (2015, 2016) a deschis seria ficțiunii istorice, în care se înscrie și Mâța Vinerii (2017, roman care a devenit, iată, pretextul acestui interviu cu Doina Ruști.
Când spui Sylvia Plath, mintea ți se duce automat spre Clopotul de sticlă, apoi spre imaginea eterică a unei femei fragile, apoi spre tristețe, izolare, depresie, sinucidere. Însă Plath a fost depozitara unui întreg univers emoțional și creativ, așa că să nu fiți surprinși dacă în această carte, Costumul Nici-Nu-Contează și alte povestiri, veți descoperi o cu totul altă ipostază narativă a sa.
Călătoria în timp există. Muşcă din biscuitul ăsta şi ai ajuns în 1987, intră în labirintul de sub calea ferată suspendată şi eşti în 1956, vorbeşte cu bătrâna asta şi eşti în 1945, ascultă melodia astălaltă şi anul este 1998. (…) Mongolia, deşi în Asia, este mai degrabă o ţară balcanică, un Mordor amuzant de unde au plecat în lume hunii, turcii şi hoardele lui Ginghis. În Mongolia, secolul XXI nu a ajuns, te plimbi într‑un spaţiu la fel de nomad ca locuitorii lui, o țară întreagă alergând haotic între 1300 şi 1980. Cum ţi‑o fi norocul...
Pentru criticii literari francezi, Irina Teodorescu este o autoare îndrăzneață, care mânuiește cu abilitate spectaculoasă registrele limbii franceze, umorul, sarcasmul, duioșia. Eu am descoperit-o cu încântare, iar povestea despre tâlharul mustăcios m-a cucerit pentru că este simplă, directă, atât de bine scrisă!
Cum să vă explic eu vouă care-i treaba cu romanul acesta? E dur și duios, sfâșietor de trist și aproape dureros de viu. Dacă aveți până în 40 de ani, probabil va fi o lectură tristă, sensibilă, dar pe care nu știți exact în ce sertar al sufletului să o așezați. Dacă sunteți în plină maturitate, atunci o să vă cutremurați de emoție și o să vă răscoliți amintirile în căutarea acelei figuri care v-a luminat demult existența.
Când am ales manuscrisul romanului Plânset de copil m-am întrebat ce reacții va stârni cititorilor și, mai ales, cititoarelor. O mamă descoperă că bebelușul ei nu mai e în pătuț și o voce îi comandă să comită tot felul de atrocități ca să-și recupereze odorul. M-am întrebat și ce aș fi eu în stare să fac pentru a-mi salva copilul, până unde aș merge cu sacrificiul sau compromisul?
De-a lungul anilor am fost onorată să îl am pe Cristian Teodorescu partener de lansări, mai ales pentru cărțile Aurorei Liiceanu, dar și pentru alte titluri. Are un discurs spumos și captivant, e blând, amuzant, sensibil și foarte pasionat de ce face.
Acum vreo doi ani și ceva am devorat într-un weekend o carte muncită în aproape trei decenii. Nu credeam s-ajung să citesc cu atâta pasiune un volum de nonficțiune cu o temă istorică de care poate doar scriitorii de fantasy și SF se mai interesează în vremurile noastre. E adevărat, jocurile video și filmele de la cinema sunt pline de astfel de eroine, dar toate au fost cumva inspirate de cele reale.
Mi-ar fi plăcut să stau la povești cu Margaret MacMillan mult și bine, dar pentru că interviul nostru transatlantic a fost limitat, m-am mulțumit cu câteva întrebări. Am descoperit că preferăm oarecum același personaj din carte, kaiserul Willhelm, un caracter spectaculos, un om al exceselor, al pasiunilor necontrolate și al verdictelor implacabile. Probabil unul dintre cei care ar fi putut opri declanșarea Primului Război Mondial, dacă într-o dimineață ar fi decis că orgoliul merită înlocuit cu temperanța.
Controverse, laude, insulte, aprecieri, critici – nu știu dacă Andrei Ciobanu și-a imaginat vreodată ce furtuni va stârni cartea sa cu titlu licențios, Suge-o, Ramona! , judecată de cele mai multe ori doar după copertă. O poveste semi-amuzantă despre maturizare emoțională și sexuală, în care se regăsesc mii de adolescenți, probabil nu doar din România.