BookMag. Oameni mari despre cărți bune
Cum să vă explic eu vouă care-i treaba cu romanul acesta? E dur și duios, sfâșietor de trist și aproape dureros de viu. Dacă aveți până în 40 de ani, probabil va fi o lectură tristă, sensibilă, dar pe care nu știți exact în ce sertar al sufletului să o așezați. Dacă sunteți în plină maturitate, atunci o să vă cutremurați de emoție și o să vă răscoliți amintirile în căutarea acelei figuri care v-a luminat demult existența.
Când am ales manuscrisul romanului Plânset de copil m-am întrebat ce reacții va stârni cititorilor și, mai ales, cititoarelor. O mamă descoperă că bebelușul ei nu mai e în pătuț și o voce îi comandă să comită tot felul de atrocități ca să-și recupereze odorul. M-am întrebat și ce aș fi eu în stare să fac pentru a-mi salva copilul, până unde aș merge cu sacrificiul sau compromisul?
De-a lungul anilor am fost onorată să îl am pe Cristian Teodorescu partener de lansări, mai ales pentru cărțile Aurorei Liiceanu, dar și pentru alte titluri. Are un discurs spumos și captivant, e blând, amuzant, sensibil și foarte pasionat de ce face.
Acum vreo doi ani și ceva am devorat într-un weekend o carte muncită în aproape trei decenii. Nu credeam s-ajung să citesc cu atâta pasiune un volum de nonficțiune cu o temă istorică de care poate doar scriitorii de fantasy și SF se mai interesează în vremurile noastre. E adevărat, jocurile video și filmele de la cinema sunt pline de astfel de eroine, dar toate au fost cumva inspirate de cele reale.
Mi-ar fi plăcut să stau la povești cu Margaret MacMillan mult și bine, dar pentru că interviul nostru transatlantic a fost limitat, m-am mulțumit cu câteva întrebări. Am descoperit că preferăm oarecum același personaj din carte, kaiserul Willhelm, un caracter spectaculos, un om al exceselor, al pasiunilor necontrolate și al verdictelor implacabile. Probabil unul dintre cei care ar fi putut opri declanșarea Primului Război Mondial, dacă într-o dimineață ar fi decis că orgoliul merită înlocuit cu temperanța.
Controverse, laude, insulte, aprecieri, critici – nu știu dacă Andrei Ciobanu și-a imaginat vreodată ce furtuni va stârni cartea sa cu titlu licențios, Suge-o, Ramona! , judecată de cele mai multe ori doar după copertă. O poveste semi-amuzantă despre maturizare emoțională și sexuală, în care se regăsesc mii de adolescenți, probabil nu doar din România.
Poți fi cel mai bun publisher de ficțiune, dar de ce să vrei doar atât? O editură rezistă și crește pe piață și datorită ofertei variate. Polirom a îndrăznit, de-a lungul anilor, să lanseze colecții diverse, serii de autor, titluri care nu păreau compatibile cu gusturile românilor…și a reușit să aibă, după 20 de ani, cea mai vastă ofertă editorială. Adrian Șerban, directorul editorial pentru nonficțiune și colecții academice, ne dezvăluie câteva secrete din culisele succesului la cititori.
Probabil ați remarcat cum au crescut colecțiile Polirom și cât de diversă este paleta grafică. Arhitectul acestor schimbări este Radu Răileanu, un artist îndrăgostit de grafică, un pictor care visează în spații fixe, de copertă. De mai bine de un deceniu la Polirom, Radu a creat identitatea vizuală a celor mai prestigioase colecții și încă nu și-a epuizat surprizele pentru cititorii români.
Știți că Polirom a împlinit 20 de ani, așa că ne-am gândit să vă arătăm și oamenii care nu sunt în lumina reflectoarelor, dar care au o contribuție imensă la succesul editurii.
Cred că dacă ar vrea, Dan Lungu ar putea scrie o poveste frumoasă despre...nimic sau despre orice. Citindu-i cărțile îți dai seama că nu neapărat scriitura curată, nici personajele sau locurile descrise, ci sufletul poveștii te subjugă. Am simțit asta cel mai pregnant la romanul recent lansat
V-am mai spus că Florin Irimia scrie bine, al naibii de bine. Dar evident, nu scrie pentru oricine. Dacă nu ești dispus să înfrunți niște demoni personali, nu e indicat să te apuci să-i citești vreunul dintre romane. Vei renunța dacă ești un cititor de duminică. Vei renunța dacă vrei doar literatură ușurică. Vei renunța dacă ești un snob cosmopolit.
Sunt sigură că diseară, Sala Mare a Teatrului Național Vasile Alecsandri din Iași va fi arhiplină. Pentru că este seara David Lodge. Un scriitor de ale cărei cărți eu am devenit dependentă în urmă cu vreo 15 ani. Sunt momente în care mă întorc la Schimb de dame ori la Bărbatul făcut din bucăți, pentru că îmi place cum pune Lodge cele mai delicate momente existențiale și cele mai importante interogații umane în fraze simple, clare, directe.