Între film şi carte există o relaţie de simbioză, ba chiar una de parazitism. O carte care are succes va fi ecranizată cât mai iute, pentru ca şi filmul să beneficieze de succesul cărţii. Iar o ecranizare de succes va avea ca urmare imediată apariţia unei noi ediţii a cărţii, pentru ca volumul respectiv să poată fi citit de cât mai mulţi dintre spectatorii care descoperiseră povestea doar prin intermediul filmului. Nu-i nevoie de prea multe exemple care să demonstreze adevărul afirmaţiei anterioare, Stăpânul inelelor şi Harry Potter mi se par arhisuficiente.