Între film şi carte există o relaţie de simbioză, ba chiar una de parazitism. O carte care are succes va fi ecranizată cât mai iute, pentru ca şi filmul să beneficieze de succesul cărţii. Iar o ecranizare de succes va avea ca urmare imediată apariţia unei noi ediţii a cărţii, pentru ca volumul respectiv să poată fi citit de cât mai mulţi dintre spectatorii care descoperiseră povestea doar prin intermediul filmului. Nu-i nevoie de prea multe exemple care să demonstreze adevărul afirmaţiei anterioare, Stăpânul inelelor şi Harry Potter mi se par arhisuficiente.
De fapt, voiam să vă atrag atenţia asupra altui caz. George R. R. Martin este un autor de literatură SF şi fantasy 
cunoscut şi apreciat în rândul fanilor acestui gen. Dar numărul admiratorilor săi a crescut brusc atunci când extraordinara sa saga fantasy, A Song of Ice and Fire, a fost transformată într-un serial HBO. Seria romanescă deosebit de reuşită a intrat astfel în atenţia unor spectatori ce nu erau obişnuiţi ai genului fantasy, iar Nemira a reuşit vânzări record. Mai mult, ştiind să exploateze financiar situaţia creată, editura a publicat şi celelalte opere ale maestrului – unele dintre ele apărând pentru prima oară în limba română, altele fiind doar reeditări.
Printre aceste cărţi traduse în premieră în ţara noastră se află şi Lumina ce se stinge. Este primul roman al lui Martin şi, spre surprinderea celor care l-au citit abia acum, este o carte în care se vedea limpede geniul autorului. A fost un roman apreciat, care a candidat la multe premii. Însă acum, după ce Martin a scos la iveală opere care l-au consacrat definitiv, cartea sa din tinereţe ne apare în cu totul altă lumină. Pentru că cititorul descoperă, cu o imensă surpriză, că motivele principale ale ciclului A Song of Ice and Fire apăreau încă din primul său volum, că opera lui Martin reprezintă o evoluţie constantă, ascendentă şi consecventă.
Acţiunea romanului se petrece pe planeta Worlon, o planetă ce rătăcise milioane de ani prin spaţiul cosmic, în beznă, fără a se roti în jurul unui soare care să-i asigure condiţii propice apariţiei vieţii. Din întâmplare, Worlon nimereşte în apropierea unor stele – pentru o perioadă relativ scurtă de timp. Suficientă însă pentru ca lumile din apropiere s-o transforme în gazda unui festival menit să sărbătorească culturile de pe 14 sisteme planetare. Apoi, după ce festivalul s-a sfârşit, planeta a fost părăsită, lăsată să revină la existenţa sa de rătăcitor pustiu printre stele.
Acoperită cu păduri şi câmpii, cu oraşe fermecătoare, dar fără locuitori, planeta găzduieşte câţiva cercetători şi un grup de indivizi care îşi caută un soi de identitate. Pe această lume ce urmează să se cufunde în întuneric soseşte Dirk t’Larien, un cercetător ce primise într-un mod nu prea clar o bijuterie ce îi semnala – prin simpla sa apariţie – că fosta sa iubită, Gwen Delvano, avea nevoie de ajutorul său.
Gwen îl părăsise, cu ani în urmă, pentru a se căsători cu kavalarul Jaantony Riv Wolf, patrician Ironjade Vikary. Trecuse, deci, într-o altă cultură, diferită de cea a sa, o cultură pe care Dirk n-o înţelege şi n-o poate accepta.
Povestea de dragoste dintre Gwen şi Dirk se suprapune, astfel, peste criza de identitate a kavalarilor – care îşi construiseră o cultură aparte în condiţiile luptei disperate pentru supravieţuire, o cultură a durităţii şi a cultului onoarei. O cultură ce nu-şi mai găsea rostul într-o lume ce se schimbase din temelii.
Şi ne pomenim că suntem, pe planeta muribundă, martorii unui conflict ce este străin mentalităţii noastre, dar pe care Martin ni-l prezintă într-un mod extrem de convingător. Vom cunoaşte personaje memorabile, vom asista la urmăriri, lupte şi sacrificii, la răsturnări spectaculoase de situaţii… şi vom descoperi că, indiferent de cultura în care au crescut, indiferent de educaţia primită, oamenii rămân oameni, cu slăbiciuni detestabile, dar capabili de eroism şi de iubire.
Romanul de debut al lui George R. R. Martin este o carte admirabilă, pe care o recomannd nu numai amatorilor genului SF, ci tuturor celor interesaţi de natura umană.