Juliette nu este o fată obișnuită de 17 ani. În primul rând, pentru că Juliette trăiește într-un univers distopic. Într-un univers care nu are nimic în comun cu lumea, bună sau rea, în care trăim noi astăzi. Într-un univers structurat altfel, cu o nouă putere mondială, care a pornit cu intenții dintre cele mai onorabile și a ajuns o organizație care uniformizează indivizii și le distruge miezul uman.
Zara nu este o fata obişnuită. Colecţionează fobii aşa cum alţii colecţionează timbre sau cutii de bere. Principala fobie a majorităţii oamenilor, aceea de a nu rămâne cumva singuri pe lume, a devenit realitate pentru ea: tatăl ei a plecat de multă vreme, tatăl vitreg i-a murit, iar mama nu e nici ea prezentă în viaţa adolescentei. Acum trăieşte cu bunica, într-un orăşel liniştit din Maine. Prea liniştit e orăşelul acesta. Aşa că Zara începe să vadă peste tot un străin care lasă în urma sa un praf de aur. Individul este un zân, un tip din neamul zânelor adică, şi nu este deloc un tip de treabă.