În 1968 – eram student şi cântăream mai puţin de jumătate din cât cântăresc acum – am găsit o carte proaspăt publicată în colecţia Aventura – aia cu un „a pe copertă, fără nici o ilustraţie. În aceeaşi colecţie apăruseră cu puţin timp înainte două traduceri ce mi se păruseră foarte interesante (în comparaţie cu cărţile publicate în mod obișnuit): Nevada, un western de Zane Gray, şi Arcaşul verde de Edgar Wallace. Aşa că am cumpărat imediat Astă seară, Marlowe. Nu auzisem până atunci de Raymond Chandler şi nu mă aşteptam la ceea ce aveam să găsesc între copertele de-un bleu ciel.
Mă gândeam dacă există vreo carte pe care să o poți face cadou oricui, chiar și unui literat prețios, chiar dacă nu știi nimic despre preferințele de lectură ale cuiva. Până la urmă, după ce am scos din listă albumele de artă, volumele septice de cultură generală și bestseller-ele pe care teoretic toată lumea și le-ar dori, am ajuns la concluzia că Agatha Christie și Raymond Chandler sunt alegerile finale – și așa împăcăm și feministele și machiștii.