O propagandă dură, fie şi pentru o cauză bună, generează automat un reflex satiric până şi în cele mai inocente spirite apărătoare ale naturii, echilubrului pământesc, anti-poluare etc. Figura gumilastică a lui Al Gore, campaniile sale rudimentare, m-au pus mai mult în cumpănă decât dezvăluirea emailurilor cu falsificarea datelor despre încălzirea globală. Climategate-ul trebuia să aibă şi urmări literare. Ian McEwan şi-a făcut deja încălzirea cu multe evenimente ultrarecente narativizate în timp record. Aşa că trebuia să ajungă cumva şi în zona savantului impostor şi a cinismului din jurul ideilor bune şi frumoase.
