Mărturisesc că găsesc mereu amuzantă această formă de umor anglo-saxon în care întrebării „de ce? (rostită pe orice tonalitate, de la cea a simplei curiozități benigne până la inflexiunile iritate ce pregătesc lansarea unei contestări) i se răspunde tot printr-o întrebare, în mod deliberat deconcertantă: „de ce nu?. O asemenea replică deplasează discuția, nu neapărat în domeniul derizoriului, dar în orice caz spre un comic lejer unde cu greu mai încap îndârjiri partizane, chiar dacă subiectul le-ar invita în scenă. Și trebuie să admit că un motiv controversat cu bucurie în mediile preocupate de SF s-a dovedit a fi nu o dată cel al asociațiilor „de profil. Hai să le spunem deocamdată așa, fiindcă „de specialitate îmi pare un termen prea pretențios.