Autori români prestigioși continuă să fie în topul vânzărilor editurii Humanitas, în timp ce scriitori consacrați la nivel internațional alcătuiesc topul celor mai căutate titluri Humanitas Fiction, așa cum reiese din comunicatul grupului editorial.
Humanitas
Strania istorie a comunismului românesc (și nefericitele ei consecințe) de Lucian Boia
444 de fragmente memorabile ale lui Neagu Djuvara
Nebunia de a gândi cu mintea ta de Gabriel Liiceanu
În umbra Europei. Două războaie reci şi trei decenii de călătorie prin România şi dincolo de ea de Robert D. Kaplan
Neliniști vechi și noi de Andrei Pleşu
Humanitas Fiction
Spioana de Paulo Coelho
Femeia în fața oglinzii de Eric-Emmanuel Schmitt
Toată lumina pe care nu o putem vedea de Anthony Doerr
Poftă de ciocolată de Care Santos
Iuda de Amos Oz
În pregătire pentru ianuarie-februarie 2017
Humanitas
Cu cerneala rosie de Mireille Abramovici, colecţia Memorii/Jurnale
Mireille Abramovici s-a născut în anul 1944, la Nisa, în zona liberă, din părinţi români cu ascendenţă evreiască, muzicieni, refugiaţi în Franţa. Cu zece zile înaintea naşterii ei, tatăl său, Isaac Abramovici, fost combatant în Legiunea Străină în slujba Franţei, a fost arestat de Gestapo şi trimis în lagărul de la Drancy, în Convoiul 73. Mireille nu avea să-şi cunoască niciodată tatăl. Primii ani de viaţă, până la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, şi i-a petrecut la o fermă, scăpând astfel de sistemul criminal nazist. De la vârsta de cinci ani locuieşte la Paris, unde a făcut o carieră în cinematografie, în montajul de film, precum şi ca realizatoare de documentare şi ca profesor. În această carte, ca şi în filmul său documentar Dor de tine (2001), Mireille Abramovici recuperează cu ajutorul a sute de mărturii şi de scrisori povestea de dragoste dintre părinţii săi, spulberată de război.
Însemnările unui diplomat de altădată în România, 1916–1920 de Contele de Saint-Aulaire
„În tot cursul carierei sale, contele de Saint-Aulaire a ţinut un jurnal, scris cu erudiţie şi talent, plin de evocări pitoreşti despre vremuri astăzi cu totul apuse. Acestor însemnări Saint-Aulaire le-a adăugat fragmente din rapoartele sale oficiale, spre a constitui în cele din urmă volumul de memorii publicat de el la adânci bătrâneţi, cu puţin înainte de moarte. Sentimentele de ataşament fierbinte ale lui Saint-Aulaire pentru ţara noastră surprind şi astăzi. Nu credem ca numeroşii străini ce au trecut sau au trăit pe meleagurile noastre să-şi fi exprimat aceste sentimente mai intens decât membrii Misiunii Franceze, care, între 1916 şi 1918, au împărtăşit la Iaşi durerile şi speranţele poporului român.“ (Mihai Dim. STURDZA)
Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, Scrisori către Monica (vol. II) 1951–1958
„O mamă îi scrie aproape zilnic fiicei sale, pe care nu ştie dacă o va mai întâlni vreodată. Suntem în România, în deceniul cel mai cumplit al comunismului, în anii ’50 ai secolului trecut. Asistăm la stricarea din temelii a vechii lumi, la teroare, mizerie, umilire. Scrisorile îi sunt adresate Monicăi Lovinescu, la Paris.Ce sunt, în fond, aceste pagini?
Răspunsul îl dă chiar expeditoarea, Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu. Sunt formele variate «pe care le poate îmbrăca suferinţa» şi strigătul dragostei materne exasperate. Sunt «o rugăciune», «o poruncă» şi «un efort de supremă voinţă» pentru ca destinul fiicei să învingă istoria ostilă. Sunt o încercare blândă de a apropia două fotolii şi de a crede că ea, mama, şi fata ei sunt «iarăşi alături, iarăşi una lângă alta».
Dragostea maternă dă un lirism concentrat unora dintre fraze, iar primejdia le dă dramatismul. Sfârşitul mamei (în închisoare, aruncată la groapa comună), presimţit printre rânduri, le dă tragismul. Până la urmă, expeditoarea şi fiica ei devin asemenea eroinelor de tragedie greacă. Şi totuşi, o rază de speranţă: fiica depărtată, Monica, îşi trăieşte marea dragoste. Scrisorile mamei îl acceptă pe noul fiu, care va veghea în locul ei: Virgil Ierunca.
Splendid traduse din franceză de Gabriela Creţia, selectate, explicate şi editate impecabil de Astrid Cambose, scrisorile din acest volum sunt în acelaşi timp un document istoric şi un document uman.“ (Ioana PÂRVULESCU)
Printre cele mai importante titluri care vor apărea tot în primele luni ale lui 2017 sunt O inima inteligentă de Alain Finkielkraut şi Istoria omenirii de Hendrik Willem van Loon şi Robert Sullivan.
Humanitas Fiction
Noaptea de foc de Eric-Emmanuel Schmitt, serie de autor
La vârsta de douăzeci și opt de ani, Éric-Emmanuel Schmitt face o călătorie în Sahara împreună cu un prieten regizor, pentru a scrie un scenariu despre marele mistic Charles de Foucauld. În timpul expediției, se rătăcește de grupul de excursioniști și de ghidul tuareg și rămâne, pentru o noapte, singur în imensitatea muntelui Hoggar. Deși lipsit de mâncare și de apă, în frigul nopții deșertice, nu se teme, ci simte cum se deșteaptă în el o forță arzătoare care-i dă încrederea că nu e totul pierdut și puterea să se întoarcă nevătămat, după un urcuș ca o cursă a supraviețuirii, în același timp real și simbolic. Astfel, occidentalul, intelectualul, filozoful raționalist convins că oamenii sunt doar praf de stele în mijlocul universului infinit își vede zdruncinate toate certitudinile: de ce să nu dea focului pe care l-a trăit ca pe o imensă împăcare, libertate și bucurie salvatoare numele de Dumnezeu?
Este pentru prima oară când Éric-Emmanuel Schmitt scrie despre acest episod din viața lui – asemănător cu noaptea mistică a lui Pascal –, dezvăluind, de-a lungul unei fascinante călătorii interioare, experiența miraculoasă care l-a schimbat definitiv atât ca om, cât și ca scriitor. O călătorie inițiatică pe care-o putem regăsi în fiecare dintre noi.
Firmanul orb de Ismail Kadare, colecţia Raftul Denisei
O lume deopotrivă parfumată, senzuală și de o violență teribilă se descoperă treptat în cele cinci nuvele din acest volum, caracterizat prin tensiune dramatică, atmosferă de basm oriental și erotism difuz. De la imaginea emblematică a Bisericii Sfintei Sofia, a cărei frumusețe îi face pe cuceritorii Constantinopolului să nu o distrugă, ci să o transforme în moschee, până la un firman prin care se hotărăște orbirea tuturor celor suspectați că dețin puterea deochiului, sau la un vis de sultan furat din palatul acestuia, o lume a cruzimii și superstiției se dezvăluie cititorului. În puternicul Imperiu Otoman teroarea e cuvântul de ordine, manifestată în toate formele sale – de la violența direct exercitată la variantele sale mai subtile: suspiciunea și nesiguranța, căci hotărârile sultanului sunt întotdeauna imprevizibile, și chiar și cel mai aprig torționar se poate converti pe neașteptate în victimă. La granița dintre real și fantastic, nuvelele din Firmanul orb îl dezvăluie pe Ismail Kadare din cele mai puternice narațiuni ale sale.
Tot în colecţia Raftul Denisei, în primele două luni ale anului, vor apărea Casa de lângă lac de Kate Morton, Gorsky de Vesna Goldsworthy şi Ce se întâmplă în iubire de Alain de Botton.
Casa de lângă lac de Kate Morton este un magistral roman-puzzle, o poveste surprinzătoare, emoţionantă şi plină de suspans ce îmbină cu măiestrie secrete de familie, sentimente înăbuşite, locuri fermecătoare şi personaje de o forţă copleşitoare. Bestseller internaţional aflat în topurile de vânzări din Australia, Statele Unite, Marea Britanie, Canada şi Norvegia, nominalizat în 2016 la Australian Book Industry Award for General Fiction Book of the Year. Cărţile scriitoarei australiene Kate Morton s-au vândut peste 10 000 000 de exemplare în peste 40 de ţări.
Cornwall, iunie 1933. Domeniul familiei Edevane, Loeanneth, îşi aşteaptă oaspeţii pentru petrecerea tradiţională din mijlocul verii. Alice are şaisprezece ani, o inteligenţă vie şi vrea să fie scriitoare. Apropierea balului o emoţionează mai mult ca niciodată, iar motivele nu îi lipsesc – a scris o povestire poliţistă după toate regulile artei şi se pregăteşte să-şi dezvăluie secretul: este îndrăgostită. Dar la miezul nopţii, când focurile de artificii luminează cerul întunecat, vieţile surorilor Edevane se schimbă dramatic, iar familia va părăsi Casa de lângă lac pentru totdeauna.
„Atunci, când se petrecuse, ar fi vrut să mărturisească, şi poate, la început, aşa ar fi făcut. Dar scăpase ocazia şi oricum era prea târziu. Prea multe se întâmplaseră: căutările, poliţiştii, articolele din ziare care solicitau informaţii. Nu mai avea cui spune, nu mai era nimic de îndreptat şi nici nu mai putea fi iertată. Tot ce îi mai rămânea era să îngroape dovezile.“
„Kate Morton construieşte o intrigă impecabilă, iar personajele minuţios conturate, aduse laolaltă de investigaţia lui Sadie Sparrow, sunt tot atât de surpinse de finalul uluitor al poveştii pe cât vor fi şi cititorii.“