Dintre tradiţiile pe care cultura europeană le-a moştenit din Antichitatea greco-romană miturile sunt, probabil, partea cea mai familiară publicului cultivat contemporan. Pe de altă parte, mai toate demersurile exegetice moderne, de la antropologie la psihiatrie, au adesea drept referent miturile antice, tocmai datorită excepţionalei lor difuziuni. Ce ar fi cultura contemporană fără complexul lui Oedip? L-am putea înţelege oare pe Freud (sau Enescu) dacă nu am avea habar cine este Oedip?
Într-o lume din care cultura clasică este tot mai exilată, Dicţionarul de mitologie greco-romană încearcă să suplinească, măcar în parte, nevoia de informaţie şi de înţelegere de care un public cultivat, dar ţinut departe de rădăcinile istorice ale propriei culturi, poate avea nevoie.
Nu este vorba de o colecţie de povestiri pentru copii şi adolescenţi, chiar dacă Dicţionarul le poate fi de folos celor mai iscoditori dintre ei, ci de o naraţiune organizată în vederea unui prim nivel de exegeză a miturilor antice, însoţită de istoricul miturilor ca surse de inspiraţie antice şi moderne. Sursele, precum şi bibliografia pe care le oferă fiecare articol deschid calea celor care ar dori să meargă mai departe în cercetarea acestui inepuizabil univers al miturilor antice şi a supravieţuirii lor multimilenare.
Alături de colaboratorii mei – tineri specialişti în istoria şi civilizaţia greco-romană –, am încercat să îndemnăm cititorii să se bucure de splendoarea acestor tradiţii fundamentale pentru cultura europeană. (Zoe Petre)