Mănâncă, roagă-te, iubește! a lui Elizabeth Gilbert, bestseller apărut la editura Humanitas, este probabil ce am dorit să aflu sau să citesc în această perioadă. Cred că fiecare dintre noi are nevoie să savureze fără restricții o mâncare cu gust, să se roage pentru a se regăsi și să iubească pentru a fi împlinit(ă).

Plasată poate nedrept în categoria cărților ușoare, Mănâncă, roagă-te, iubește! este o carte cu gust, miros și imagini  pitorești. Din ea afli poate mai multe despreItalia,India sauBali decât dintr-un ghid turistic, iar gândurile autoarei ne-au bântuit cu siguranță pe mulți dintre noi la un moment dat, divorțați sau nu. Mărturisesc că am văzut și filmul, pe cât de romantic și drăguț cu Julia Roberts în locul lui Elizabeth Gilbert, pe atât de departe de subtilitățile și nuanțele din carte.

Și vă dau doar un exemplu. Una dintre discuțiile cu prietenii din Italia viza definirea unui cuvânt pentru câteva orașe cunoscute la nivel mondial. Dacă în carte am aflat sensul pentru Roma – Sex, Vatican – Putere, New York – A realiza, Los Angeles – A reuși, Stockholm – Conformism, Napoli – Luptă – în film nu s-au enumerat toate acestea. Iar mie mi se pare că aflu amănunte interesante prin aceste caracterizări. Plus că m-a provocat să mă gândesc care ar fi cuvântul pentru București (la asta poate aflăm răspunsul împreună). În carte Richard dinTexasîi spune eroinei Provizii, în film îi spune Flămânzilă.

Prima dintre cele trei călătorii ale autoarei este în Italia. Tot ce-și dorea de aici era să descopere răsfățuri culinare și să vorbească cât mai mult posibil minunata limbă italiană. „Așa că mi-am ales două teme principale – limba și mâncarea“, spune ea. Două expresii mi-au rămas întipărite chiar dacă le-am mai auzit: Bel farniente – înseamnă frumusețea de a nu face nimic și Parla come mangi – vorbește ca și cum ai mânca.

După cum spuneam, Elizabeth a cunoscut Italia prin intermediul limbii și al mâncării. Despre Sicilia spune că este zona cea mai apropiată de lumea a treia pe care o poți găsi în Italia – locul cel mai potrivit în care să mergi ca pregătire pentru a vedea sărăcia extremă. Goethe spunea că nu-ți poți face o idee clară despre ce înseamnă Italia dacă nu ai văzut Sicilia.

Despre Napoli am reținut că aici mănânci cea mai bună pizza posibilă și a descris-o atât de bine încât m-am oprit din citit pentru că mi se făcuse poftă de-o pizza. De altfel, deși nu am călătorit decât imaginar, am răspuns afirmativ întrebării:

„Măcar pentru câteva luni din viață, e chiar atât de groaznic să călătorești prin timp fără nicio ambiție în afară de aceea a descoperirii unei mese copioase? Sau să înveți o limbă străină fără să ai alt motiv în afara plăcerii de a o auzi?“

Mi-ar plăcea într-o zi să-mi permit luxul de a-mi lua un an sabatic în care să călătoresc, să învăț o limbă străină și să descopăr tradiții culinare.

După perioada mănâncă, a urmat perioada roagă-te, cu toate gândurile, remușcările și amintirile neplăcute. Perioada căsniciei ratate, despărțirea, motivele pentru care nu-și dorea un copil revin în mintea și în sufletul ei. „A avea un copil e ca și cum ți-ai face un tatuaj pe față. Înainte să te bagi în așa ceva, trebuie să fii absolut sigură că asta vrei“, i-a spus o prietenă, punând-o serios pe gânduri.

„De ce mă simțeam atât de copleșită de datorie, prea obosită să fiu și sprijinul financiar al familiei, și motorul ei social, și cea care plimbă câinele, și menajera, și viitoarea mamă, și – pe apucate – scriitoarea?“ – neliniști înainte de divorț. Și mărturisiri: „Ne certam, plângeam și eram obosiți cum doar cei a căror căsnicie se duce pe apa sâmbetei pot fi“ sau „Singurul lucru mai greu de conceput decât să plec era să rămân“.

Gilbert recunoaște că e foarte greu să renunți la o căsnicie. „Șocul emoțional te omoară de fapt, șocul de a fi renunțat la un stil de viață convențional și de a fi pierdut confortul pentru care atâția oameni aleg să meargă în continuare pe drumul ăsta“. Meditația și discuțiile ori cărțile citite pe această temă aduc în carte o undă de înțelepciune: „E mai bine să-ți urmezi propriul destin imperfect decât să trăiești o imitație perfectă a vieții altcuiva“ sau „Locul de odihnă al inimii este inima. Singurul loc în care mintea va putea găsi pace este liniștea inimii. Acolo trebuie să ajungi.

După experiența ashramului din India, ea ne sfătuiește să medităm cu ajutorul oricărui lucru care generează o revoluție în mintea noastră. „Trebuie să înveți să lași lucrurile să curgă“, „Credința e convingerea în existența a ceea ce nu poți vedea sau dovedi sau atinge“.

A învățat că eliberarea vine cu ajutorul minții (idee vehiculată și în Secretul și în cărțile lui Robin Sharma și alte scrieri): „Dacă vrei așa de tare să-ți controlezi viața, lucrează asupra minții tale. E singurul lucru pe care ar trebui să încerci să-l controlezi. Fiindcă, dacă nu înveți cum să-ți controlezi gândurile, ești în mare încurcătură și așa o să rămâi“. Așa a ajuns la a recunoaște că de fapt, fiecare dintre noi decide asupra lucrurilor din viața sa: „Eu decid cum îmi petrec timpul, cu cine interacționez, cu cine îmi împart corpul și viața și energia și banii. Eu decid ce mănânc și ce citesc și ce studiez. Eu aleg cum voi privi circumstanțele nefericite din viața mea – fie ca pe niște nenorociri, fie ca pe niște ocazii de a evolua. Eu îmi aleg cuvintele și tonul cu care mă adresez celorlalți. Și, cel mai important, eu îmi aleg ce gândesc“.

După Italia și India a urmat Bali, caracterizat prin verbul iubește, pentru că aici și-a găsit dragostea, pe brazilianul Felipe, de 52 de ani (ea având 35 de ani pe vremea acestei povești), motivul cărții următoare, Și am spus Da!.

Povestea începe în Ubud – un oraș ce pare a fi un bun punct de plecare pentru o călătorie: e centrul cultural al insulei, leagănul artelor și al ceremoniilor religioase tradiționale.

Pentru că iubirea te umple de fericire, Gilbert a avut timp să reflecteze asupra faptului că „fericirea e consecința propriului efort. Te lupți pentru ea, muncești pentru ea, insiști, uneori mergi până la capătul pământului în căutarea ei. Trebuie să participi mereu la manifestările lucrurilor bune care îți apar în viață. Trebuie să te străduiești din răsputeri să înoți contra curentului, ca să fii veșnic în unda fericirii, ca să plutești mereu deasupra ei“. Am mai aflat că, „uneori e nevoie să ne mai frângem și inimile. O inimă frântă e semn bun. Înseamnă că măcar am încercat. Iar că tratamentul împotriva inimilor frânte este format din: vitamina E, somn, apă multă, călătorii departe de fostul iubit, meditație și învățarea inimii că așa e destinul“. Dacă vi se întâmplă, nu vă speriați: ”Câteodată, să pierzi echilibrul din dragoste e dovada că trăiești perfect echilibrat”.

….și alte vorbe de duh:

„Aleg să fiu fericită și să renunț la durere, știu că așa e. Fac loc viitorului necunoscut, care o să vină și o să-mi umple viața cu surprize minunate“.

„Din toată inima ta, roagă-te pentru har. Și lasă totul în urmă.

Când toată karma unei relații s-a consumat, rămâne doar dragostea. De ea nu trebuie să te temi. Lasă totul în urmă“.

„Există motive foarte întemeiate pentru care liniștea și singurătatea sunt practici spirituale universal recunoscute. A-ți controla vorbirea e o modalitate de a împiedica pierderea de energie pe care o implică pălăvrăgitul în exces, care te extenuează și umple lumea de vorbe, vorbe și iar vorbe, în loc s-o umple de liniște, pace și împăcare“.

„Doar cei tineri și tonți se cred încrezători în materie de sex și relații“.