iunie, 2012 | BookMag

Dewey – Pisoiul bibliotecar într-un bestseller american

Cu o copertă care ar înduioşa orice iubitor de animale şi un subtitlu care îi face pe cititorii curioşi să afle toată povestea eroului în cauză, Dewey. Pisoiul din biblioteca unui mic oraş cucereşte lumea, apărut la Humanitas în 2012, este mai mult decât o „biografie felină. De la sfaturi pentru bibliotecari în vederea campaniilor de marketing la o imagine realistă a societăţii americane a anilor 80, până la o psihologie a relaţiilor familiale, bestsellerul lui Vicky Myron se dovedeşte a fi mai mult decât o poveste jucăuşă şi un ghid de creştere a pisoilor.

Drame, neoane și jazz – marca Murakami

În noapte se întâlnesc o studentă pasionată de lectură şi de limba chineză, sora ei (un fotomodel cu tulburări de somn), o prostituată agresată şi părăsită într-un hotel ieftin, un trombonist de jazz şi un angajat la o companie de IT, dar protagonistul acestui roman este, de fapt, oraşul Tokyo. Dramele se intersectează în metropola plină de neoane stridente şi panouri electronice. La început, Haruki Murakami îşi fixează poveştile în decoruri zgomotoase, schimbate într-un ritm alert, trecând apoi la cele de interior, minimaliste. Noaptea, Tokyo pare un fluviu luminos, ieşit din matcă pentru a duce la vale banalitatea din existenţa personajelor.

Dragă domnule Williams…

O carte cu un titlu jucăuș, colorat, care parcă invită la o lectură ușoară, Femeia albă pe bicicleta verde de Monique Roffey nu e nici pe departe amuzantă ori facilă. E o carte serioasă, tristă, un fel de studiu al declinului căsniciei, al felului în care iubirea putrezește și ne urâțește sufletele atunci când se transformă în indiferență.

Isabel Allende. Dictatura chiliană şi exilul sufletesc

Una dintre vocile literaturii chiliene, asociată atât regimului politic auster al ţării natale cât şi începuturilor unei epoci literare, Isabel Allende, rememorează în romanul dedicat fiicei sale, Paula, un amestec de întâmplări personale, familiale care îşi găsesc ecoul în evenimentele politice ale vremii.

„Eşti acolo, Satan? Sunt eu, Madison“

Madison este o adolescentă de 13 ani care este convinsă că a murit după ce a făcut o supradoză de marijuana, substanţă care, printre altele, îi era oferită cu generozitate chiar de către părinţii ei. Iar Chuck Palahniuk este autorul lui Fight Club, care însă nu merită ţinut minte doar pentru asta.

Vicii, BDSM și e-mailuri

Să vorbim puțin despre vicii și vicioși. Dar nu de orice fel, ci dintr-aceia bogați, care arată bine și-și permit orice. Chiar și să se joace cu mințile și trupurile celor mai puțin bogați și păcătoși. Cele 50 de vicii ale Domnului Grey e o carte care a stârnit furtuni în librăriile occidentale și care se pare că are și la noi un succes impresionant – dovadă stau vânzările bune de la Bookfest. Tema este romatico-erotică, scriitura simpluță (cam prea simpluță pe alocuri, vă dau mai încolo exemple), personajele puțin numeroase dar bine creionate, locațiile descrise excesiv și pasajele introspective ușurele.

Lecturi înmiresmate
Rozmarinul

Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) era considerat o plantă sfântă, atât de către egipteni, cât şi de greci şi romani şi în lipsa tămâiei care era scumpă, era folosit pentru ardere în templele antice. Rosmarinus în limba latină înseamnă rouă de mare şi era oferit ca ofrandă Afroditei, zeiţa frumuseţii, a senzualităţii şi a dragostei, la vechii greci. Era ars, de asemenea, în camerele de spital, leprozerii sau în camerele invalizilor, pentru a purifica aerul. În timpul perioadelor de ciumă era purtat de populaţie în săculeți, la gât, pentru protecţie împotriva bolii. Această plantă însoţea individul de la naştere (o ramură de rozmarin era pusă în leagăn) și căsătorie (cununi de rozmarin erau purtate de miri), până la moarte. Ca un simbol al dragostei, frumuseţii şi credinţei în stabilitatea cuplului, se planta o tufă de rozmarin în grădina casei, care era îngrijită pe parcursul întregii vieţi.

Romanul „Matei Brunul“ va fi tradus în Franța, Ungaria și Bulgaria

Romanul Matei Brunul, cel mai recent titlu semnat de Lucian Dan Teodorovici şi una dintre cele mai premiate şi elogiate apariţii editoriale ale anului 2011, va fi tradus în Franţa. Ediţia franceză, în traducerea Laurei Hinckel, va apărea la Gaïa Editions la începutul anului 2014. Romanul semnat de Lucian Dan Teodorovici va apărea în curînd şi în Ungaria şi Bulgaria. Versiunea maghiară va fi publicată la editura Libri, în anul 2013, iar cea bulgară la editura Paradox, în acelaşi an.

Regele și JFK

Cel mai recent roman al lui Stephen King tradus la noi este JFK 11.22.63, despre un călător în timp provocat să deturneze asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas, în 22 noiembrie 1963.

Un spectru bîntuie lumea…

Putere, sex, bani. Intri cu triada asta la luptă şi contează foarte mult cît de în forţă, cît de serios poţi să ataci problema, fără să te fereşti de clişee, cît de bine poţi să navighezi prin locuri comune şi …

Rivalitatea sexuală la Moravia

Un singur element devine previzibil în opera lui Alberto Moravia: estetul bogat, trândav şi melancolic, având şi niscai aspiraţii literare, dar o voinţă anemică pentru a scrie capodopera vieţii sale. Primele capitole din Amorul conjugal îţi dau impresia unui deja-vu dac-ai citit înainte romanul Eu şi el. În aparenţă, se repetă apariţia intelectualului pregătit să renunţe la plăcerile de budoar pentru a-şi păstra energia necesară scrisului. Am spus în aparenţă, deoarece Alberto Moravia detestă să-i ghiceşti mişcările. Nu vei mai găsi un portret masculin respingător, ca-n Eu şi el, iar decorurile s-au mutat, din citadela filmului în Toscana rustică. La rândul ei, soţia intelectualului primeşte un portret încărcat de mister, alături de o senzualitate antică, de nud grecesc.

În plasa Cititorului lui Bernhard Schlink

V-ați imaginat vreodată cum ar fi să trăiți fără să știți să citiți și să scrieți, într-o lume în care toți ceilalți o fac deja? Este cam greu de închipuit exercițiul propus de Bernhard Schlink, însă așa am înțelege, fie și pentru scurt timp, acțiunile Hannei Schmitz, protagonista cărții Cititorul. „Analfabetismul înseamnă marginalitate. Prin faptul că avusese curajul să învețe să scrie și să citească, Hanna a făcut pasul hotărâtor de la starea de subordonare la descoperirea conștiinței de sine, scrie Bernhard Schlink în volumul său.

Lună: iunie 2012