An: 2017

”Bandiţii” printre deţinuţii din Cahul

În această toamnă, scriitorul Vasile Ernu va începe un turneu de lecturi şi discuţii cu deţinuţii penitenciarelor din Republica Moldova şi din România, cu prilejul apariţiei celui de-al doilea volum al Micii trilogii a marginalilor, Bandiţii, publicat în două ediţii la Editura Polirom (2016, 2017), în colecţia Ego-grafii, disponibil şi în ediţie digitală.

Continue Reading
Filip Florian, finalist la Premiul Angelus, 2017

Filip Florian se numără printre finaliştii prestigiosului Premiu Literar al Europei Centrale „Angelus, ediţia 2017, cu romanul Zilele regelui (Polirom, 2008, 2012, 2013, disponibil şi în ediţie digitală). Romanul, recompensat cu premiul „Manuscriptum acordat de Muzeul Național al Literaturii Române şi declarat Cartea anului 2008 la Colocviul romanului românesc contemporan, a fost publicat în limba polonă la Editura Amaltea în toamna anului trecut, în traducerea Radosławei Janowska-Lascar.

Continue Reading
O aventură de vacanță cu un condor fascinant

Volumul O vară cu Isidor, de Veronica D. Niculescu, este cea mai nouă apariție în colecția Junior de la Polirom. O fetiță de 13 ani din București se hotărăște să-l salveze pe condorul Isidor, cel mai bătrîn locatar de la Zoo Băneasa, după ce vede la televizor știrea despre moartea cimpanzeului, veteranul de pînă atunci al grădinii. Dar ce te faci cînd reușești să eliberezi o pasăre care nu mai știe să zboare?

Continue Reading
Literary Talk & Reading cu Florin Iaru la Cărturești Verona

Miercuri, 28 iunie, la ora 18.30, în Grădina Cărturești Verona (Str. Arthur Pictor Verona 13-15), va avea loc un eveniment dedicat celui mai recent volum semnat de Florin Iaru, Sânii verzi, apărut de curînd la Polirom, și în ediție digitală. Autorul va citi fragmente din volum, iar lectura va fi urmată de o discuție la care vor lua parte, alături de Florin Iaru, Alina Purcaru, Cristian Teodorescu și Doru Bușcu.

Continue Reading
Povestea creşte în mine, iar când devine prea puternică, o scriu, îi dau o formă

Atunci când se întâmplă să fiu întrebat cum sau când scriu, îmi vine uneori în minte o imagine cu mine, aşezat turceşte pe covor în faţa laptopului, şi în cârca mea cocoţat Vladuţ, băieţelul meu. Se întâmpla anul trecut, pe când scriam la Diavoli fragili, şi ţin minte că mi-am spus - asta e ceva ce merită povestit. Fireşte, experienţa a fost de scurtă durată (nu de alta, dar eu am un spate fragil) şi nu aş dori să vă închipuiţi că sunt vreun soi de magician care poate scrie în orice condiţii.

Continue Reading
Back to top