Juliette nu este o fată obișnuită de 17 ani. În primul rând, pentru că Juliette trăiește într-un univers distopic. Într-un univers care nu are nimic în comun cu lumea, bună sau rea, în care trăim noi astăzi. Într-un univers structurat altfel, cu o nouă putere mondială, care a pornit cu intenții dintre cele mai onorabile și a ajuns o organizație care uniformizează indivizii și le distruge miezul uman.
Juliette își scrie jurnalul, prizonier scris într-o lume despotică, în care fata scrie și șterge adevărurile, înlocuindu-le cu 
variante mai puțin crude, care să-i facă existența mai suportabilă, mai puțin plină de chin.
Juliette este puțin mutantă, iar darul ei nu este deloc unul pe jumătate bun, pe jumătate rău, așa cum ne-au antrenat să vedem lucrurile filmele cu mutanți. Darul blestemat al Juliettei ține de atingerea sa. Dacă Juliette te atinge, mori. Este amănuntul îngrozitor care a despărțit-o de familie, este caracteristica înspăimântătoare care o ține departe de îmbrățișări, de tandrețe, de prietenie, de iubire. Juliette încearcă să-și asume condiția de monstru într-o lume a monștrilor de toate felurile. Iar exteriorul ei, periculos, deși nu și-l dorește deloc așa, se află în opoziție clară cu sensibilitatea și fragilitatea de pe dinăuntru.
Din fericire sau din nefericire, Juliette constată că există persoane care o pot atinge, și bucuria ei se împletește cu furia că ani la rândul a crezut că este un monstru complet, fără scăpare. Furia naște dorința de răzbunare, iar povestea care a ieșit din laptopul lui Mafi este electrizantă și surprinzătoare.
Întâmplările au un aer clar de ciudățenie, provenită din întâlnirea construcției distopice cu mutanții și cu paranormalul. Este adevărat că romanele distopice au apărut în ultimii ani ca ciupercile după ploaie, mai ales sub pretextul scrierilor pentru adolescenți și tineri. Dar Spulbera-mă este diferit de altele pentru că pornește de la o ipoteză care trage semnale de alarmă sau, cel puțin, așa ar trebui să facă. Lumea în care Juliette se străduiește să răzbească, să reziste și din care să iasă învingătoare este o lume în reconstrucție pentru că omenirea a distrus-o.
Modul în care cartea se derulează, notițele dureroase ale adolescentei Juliette, tăiate pe alocuri de o linie orizontală care pare a aduce răzgândire și indecizie, este principalul catch al cărții lui Tahereh Mafi. Mesajul transmis este că oricine – dar mai ales copiii care se îndreaptă spre tinerețe – are nevoie de atingere, nu atât de cea fizică, mai ales de cea sufletească.
În plus, volumul ne face să ne imaginăm cum ar arăta lumea dacă nu avem grijă de ea. Drama Juliettei este drama lumii întregi, la scară individualizată. Iubirea, ca de obicei, are puterile sale de colac de salvare în orice vremuri, în orice organizare socială, pentru că pentru fiecare Julietta există un Romeo, aici pe numele lui Adam.
Spulbera-mă este prima carte din trilogia imaginată de Tahereh Mafi. Al doilea volum, Unravel Me în original, va apărea peste Ocean în februarie 2013.