Cu ceva timp în urmă vă povesteam despre plăcerea cu care l-am descoperit pe Jeffery Deaver și vă recomandam primul roman din seria Lincoln Rhyme, Colecționarul de oase. Am citit de curând al doilea roman din respectiva serie, Dansând cu moartea, care mi-a întărit părerea bună pe care mi-o făcusem despre autor.
În primul rând, Deaver este un scriitor care se documentează foarte serios, afirmațiile pe care le face sunt demonstrabile și te poți bizui pe el. În al doilea rând, personajele sale fuseseră construite de la bun început veridice, având reacții omenești, convingătoare. Sunt de acord cu dumneavoastră că Lincoln Rhyme reprezintă un caz de excepție, pentru că este un detectiv paralizat și obligat să-și trăiască viața în condiții groaznice (nu poate să-și miște decât un deget și capul, dar, în aceste condiții reușește să 
folosească un echipament scump și sofisticat). Sigur, noi, cititorii, cunoaștem și alte cazuri de paraplegici care au reușit să aibă o carieră de succes, cel mai renumit fiind cel al lui Stephen Hawking. Iar faptul că autorii se străduiesc să inventeze detectivi cât mai ciudați e un lucru arhicunoscut…
Meritul lui Deaver constă în faptul că Lincoln Rhyme e un personaj credibil. Autorul nu se străduiește să ni-l facă simpatic, ci doar să ne arate latura sa umană. Mai mult, Deaver m-a cucerit prin talentul cu care descrie și celelalte personaje, începând cu îngrijitorul Thom și terminând cu Amelia Sachs, polițista care este ”ochii și picioarele” lui Rhyme – adică face munca de teren în locul acestuia. Toate sunt creionate astfel încât cititorul să le înțeleagă și să le accepte.
A doua poveste despre Lincoln Rhyme este povestea străduinței detectivului de a-l captura pe asasinul plătit cunoscut sub porecla de Dansatorul pe coșciug, din cauza tatuajului său.
Aflăm încă de la începutul cărții că FBI-ul și poliția urmăresc un traficant de arme, Philip Hansen. Acesta fusese văzut urcându-se în avionul său personal cu câteva sacoșe, decolase, iar atunci când se întorsese pe aeroport, după vreo patruzeci de minute, sacoșele dispăruseră din aeronavă. Se presupunea că individul scăpase de probe incriminatorii. Însă fusese văzut încărcând sacoșele în avion de către cei trei proprietari ai unei mici firme de transport aviatic, iar cei trei fuseseră de acord să depună mărturie.
Povestea noastră începe, de fapt, prin asasinarea unuia dintre cei trei martori. Cineva a montat o bombă în exteriorul avionului pilotat de acesta, cu puțin timp înainte de decolare. Autoritățile se străduiesc să asigure securitatea celor doi martori rămași și, în același timp, să-l prindă pe criminal. Dovezile găsite îi fac pe anchetatori să deducă faptul că asasinul este celebrul Dansator pe coșciug.
Farmecul romanelor lui Deaver constă în amestecul de roman polițist de factură clasică (roman cu mistere) cu romanul de acțiune. Rezultă un soi de thriller dinamic, dar interesant din punct de vedere intelectual. Lincoln Rhyme analizează fiecare detaliu, deduce și extrapolează, folosindu-și mintea sclipitoare, dar colaboratorii săi fac muncă de teren adevărată – nu numai că verifică amănunțit locul delictului, căutând cele mai mici indicii, dar își riscă deseori viața, pentru că au de-a face cu un asasin deosebit de inteligent, care-i dispus să elimine nu numai țintele pentru care fusese plătit, ci și pe oricine ar fi încercat să-i descopere identitatea.
Ca în orice roman polițist, lucrurile se complică, iar criminalul pare a avea o existență multiplă – pare a fi alcătuit din două persoane separate. Mai mult, pare a avea un talent aparte de a afla ce se uneltește împotriva sa… Lincoln Rhyme are de câteva ori impresia că a prins criminalul… dar lucrurile o iau din nou de la început…
Bineînțeles, până la urmă enigma e rezolvată și vinovatul capturat. Însă soluția – convingătoare pe deplin și care explică toate nelămuririle de pe parcurs – reprezintă o adevărată surpriză.
Încă un lucru care mi-a plăcut: spre deosebire de filmul Colecționarul de oase, superficial din multe puncte de vedere, îi ciuda unei distribuții de excepție, romanele lui Deaver descriu relații umane credibile. Dacă în primul volum, Amelia Sachs îl ajută pe Rhyme mai mult de gura șefilor, dorindu-și să fie lăsată în pace, în acest al doilea roman între Sachs și Rhyme se înfiripă un anumit soi de relații, bazat pe apreciere reciprocă și pe înțelegerea și acceptarea situației celuilalt. Adică o chestie pe care o înțeleg și pe care pot s-o cred.