Înfățișarea răului

Există două moduri de abordare a istoriei: unul care susține că personalitățile modelează lumea și istoria, altul care consideră că istoria se supune unor legi pe care nu le cunoaștem prea bine, iar aceste legi impun apariția, în momentele potrivite, ale unor personalități care sunt, de fapt, manifestarea tendințelor istorice ale momentului.

Eu sunt adeptul teoriei că societatea scoate la iveală și sprijină ridicarea în fruntea sa a acelor persoane care exprimă tendința de evoluție (sau de involuție) a respectivei societăți. Cred că personalitățile sunt doar instrumentele istoriei. 

Cu toate acestea, am citit cu inters și cu plăcere cartea lui Paul Roland, Ascensiunea și prăbușirea lui Adolf Hitler. Nazismul – o istorie ilustrată. Autorul afirmă, chiar în introducere, că „nazismul a fost mai mult decât un fenomen sociopolitic. A fost manifestarea personalității malefice a Führerului“. Având această opinie, descrierea apariției, ascensiunii și prăbușirii nazismului este făcută urmărind în primul rând viața și evoluția lui Adolf Hitler, transformarea acestuia dintr-un individ ratat și lipsit de simțul realității în omul care va dirija destinul lumii.

Din punctul meu de vedere, o asemenea istorie ar fi fost mai completă dacă ar fi arătat și motivele pentru care o personalitate malefică (pentru că nimeni nu poate să nege că Hitler a avut o asemenea personalitate) a reușit să convingă o națiune civilizată să-l urmeze în aberațiile sale. De fapt, chiar și cele mai documentate lucrări în domeniu evită să trateze subiectul cel mai delicat: cum de-a reușit Hitler să convertească la antisemitism oamenii dintr-un stat cunoscut pentru atitudinea sa liberală din secolul al XIX-lea.

Paul Roland își pune multe întrebări: cum se face că un individ care nu era nici frumos, nici foarte inteligent, care nu avusese nici un fel de realizări în viață – adică un individ pe care, în mod normal, nici nu-l bagi în seamă – a ajuns idolul unei națiuni?

Răspunsurile pe care ni le oferă sunt interesante (chiar dacă nu sunt foarte explicite). În primul rând, Hitler a spus oamenilor ceea ce își doreau să audă. În al doilea rând, a făgăduit orice, știind de la bun început că n-o să se țină de cuvânt. În al treilea rând, s-a înconjurat de oameni care-i erau inferiori, niște nulități cărora nimeni altul nu le-ar fi acordat nici o șansă – iar indivizii respectivi îi erau recunoscători și-l adorau. Și, în al patrulea rând, a călcat liniștit pe cadavrele celor care l-au ajutat să urce treptele spre conducere.

Împletind povestea personală a dictatorului nazist cu istoria nazismului și a războiului mondial, Paul Roland își folosește talentul pentru a ne oferi o expunere captivantă. Este, dacă vreți, o combinație de istorie popularizată cu analiză psihologică – iar accentul este pus pe partea de psihologie.

Sigur, vedem acum – beneficiind de faptul că analizăm faptele istorice cu detașarea îndepărtării în timp, care ne permite analiza de ansamblu condiționată de cunoașterea rezultatului final al experienței naziste – ceea ce n-au putut să vadă (sau n-au vrut să vadă, orbiți de speranțe stupide și de prejudecăți) contemporanii lui Hitler. Chiar dacă o parte dintre defectele dictatorului au fost cunoscute doar de apropiații acestuia, altele erau vizibile pentru oricine avea ochi să vadă.

Cartea lui Roland poate fi citită cu același interes de cei care vor să afle noțiuni despre nazism, dar și de cei care cunosc bine istoria acestuia și doresc să vadă un punct de vedere interesant și original despre Hitler și cei care l-au urmat.

Pentru cei care nu știu cine-i Paul Roland, merită să aflați că-i vorba de un personaj foarte interesant – aș zice chiar bizar. Cântăreț și compozitor de muzică rock, este autorul a peste treizeci de cărți, majoritatea despre ocultism, Kabbala și alte subiecte de acest fel. A scris cărți despre relația naziștilor cu ocultismul – adică a studiat destul de mult nazismul și ce înseamnă acesta.

Aș vrea să vă mărturisesc un lucru: cred că volumul lui Paul Roland merită citit cu atenție de cât mai multă lume. Iar după ce-l citiți, să vă uitați în jur. Veți descoperi multe asemănări între Hitler de la începuturile carierei și oamenii politici ai zilelor noastre…

Back to top