În 1989, Ayaan Hirsi Ali, musulmană din Somalia, a fost de acord cu fatwa (sentința) împotriva lui Salman Rushdie. Apoi, după ce s-a mutat în Europa, și-a schimbat părerile și s-a răzvrătit împotriva Islamului. Iar după ce și regizorul Theo van Gogh, cu care colaborase pentru un film în care se vorbea despre violența în familiile islamice a fost ucis, Ayaan a devenit unul dintre cei mai vânați critici ai Islamului. A fost amenințată cu moartea chiar de ucigașul lui Theo van Gogh, Mohammed Bouyeri care i-a lăsat o scrisoare în care o anunța că ea e cea care urmează. Scrisoarea era prinsă cu un cuțit înfipt în pieptul regizorului împușcat și înjunghiat de mai multe ori, de atacator, în timpul zilei, pe stradă…Ulterior, Bouyeri a declarat că filmul Supunerea la care lucraseră cei doi a fost cel care i-a provocat furia și că nu-și regretă fapta.
Necredincioasa este o autobiografie a lui Hirsi Ali, o poveste despre toate țările prin care a fost nevoită să trăiască în 
exil și despre cum a trecut de la credința oarbă a fundamentaliștilor islamici în tabăra adversă. Ea își amintește în carte că relațiile cu clanul din care făcea parte, cel al strămoșilor săi pe cale paternă trebuiau să fie extrem de strânse, la doar cinci ani știa pe de rost descendența tatălui său pe o perioadă de 800 de ani. Altfel bunica ei o bătea. Și în orice caz, chiar și atunci când recita numele fără greș aceasta o amenința că dacă va disprețui aceste nume, dacă nu le va acorda respectul cuvenit – strămoșii săi o vor repudia și va fi un nimeni, va avea parte de o viață nefericită și va muri singură. Poate așa se explică faptul că ea îi respectă chiar și acum, aflată la vârsta maturității. Cartea sa este dedicată familiei sale, conștientă fiind că aceasta – funcționând în continuare după alte reguli – s-ar putea să își amintească lucrurile în mod diferit și chiar dacă propriul ei tată a renegat-o.
Mogadiscio, capitala Somaliei, un loc al pierzanieei după spusele bunicii ei, cu portretele uriașe ale președintelui tiran Siad Barre afișate în fiecare vitrină și cu piața Tribunka unde erau executați cei care erau considerați trădători este locul în care Hirsi Ali învață că trebuie să mintă pentru a supraviețui. În timp ce tatăl său era închis în închisoarea din oraș, mama făcea trafic cu alimente care erau apoi stocate sub paturile copiilor și despre care nimeni nu avea voie să vorbească. A învățat apoi și că dacă cineva din familia ta este considerat trădător pentru că nu se supune autorității consecința imediată e izolarea întregii familii. A fost supusă mutilării genitale, la vârsta de cinci ani, de către propria bunică, pe viu și în cele mai rudimentare condiții de igienă – împotriva dorinței părinților săi.
După ce tatăl său reușește să evadeze din închisoare, familia se mută în Arabia Saudită. Doar că nici aici viața nu este mai plăcută, nu pentru femei în orice caz. Hirsi Ali își dă seama de diferențele dintre felul în care erau mama ei, ea și sora sa tratate față de tată și frate și-și dorește să nu mai fie fată. Paradisul se află sub picioarele mamelor noastre – îi spune tatăl ca să o îmbuneze. Ea însă nu poate să-l creadă.
„Când ne coboram privirea, picioarele ei desculțe erau crăpate e la spălatul zilnic al podelelor, iar ale lui Abeh erau încălțate în pantofi scumpi, italieni, din piele. Izbucneam în râs de fiecare dată, pentru că, în orice sens al cuvântului, paradisul nu era la picioarele ei, ci la ale lui“.
După Arabia Saudită familia sa s-a mutat în Etiopia iar apoi ei i s-a aranjat o căsătorie cu un verișor îndepărtat care locuia în Canada. Pe drum spre viitorul soț, Hirsi Ali s-a oprit în Germania iar apoi a fugit în Olanda, unde a cerut azil politic. Pentru că o căsătorie aranjată nu reprezenta un motiv destul de serios pentru a cere azil politic, ea a mințit că ar fi fost persecutată în Somalia.
În prezent, fundamentaliștii o consideră o necredincioasă, o trădătoare (de aici și titlul cărții) iar potrivit Coranului, pentru asta merită pedeapsa cu moartea. A declarat în nenumărate rânduri că religia islamică este învechită, violentă și incompatibilă cu democrația. A fost criticată și de islamiști dar și de câțiva intelectuali liberali europeni pentru că opiniile ei ar putea să îi încurajeze pe cei care se opun multiculturalismului.
Controversata Hirsi Ali nu renunță să povestească despre felul în care sunt tratate femeile musulmane și luptă în continuare pentru dreptul acestoraşi pentru o reformare a Islamului cu toate că este în continuare amenințată cu moartea. A fost întrebată dacă nu îi este frică de moarte și dacă nu ar fi bine să nu mai vorbească despre cele întâmplate ei sau altor femei însă ea refuză să tacă. Tăcerea poate deveni complicele nedreptății.