Exercițiu de imaginație și de reziliență: n-ai resurse, nu știi prea multe despre lumea asta, dar trebuie să supraviețuiești. Singura ta posesiune: o grădină cu flori, dar nu destule încât să poți face o afacere din vânzarea lor. Cum reușești să răzbați și să îți construiești un destin? Cu ce începi?
O idee ar fi să începi să te prezinți lumii folosind limbajul florilor. Asta face și Victoria, personajul principal al romanului de debut al autoarei americane Vanessa Diffenbaugh – Limbajul florilor. 
Victoria este o tânără singură pe lume care se străduiește să supraviețuiască fără sprijin. Fără familie, fără bani, fără un acoperiș deasupra capului. Singura ei avuție sunt câteva haine și câteva cărți despre limbajul victorian al florilor. Nu ține minte prea multe episoade fericite din copilăria ei, marcată de numeroase mutări de la o familie socială la alta, bătăi, injurii, violențe. Se simte vinovată pentru singura relație ratată cu singura mamă socială față de care a simțit ceva, Elizabeth. Care era, într-un fel, oglinda Victoriei la maturitate – la fel de rebelă și impetuoasă, dar și la fel de sensibilă și ușor de rănit. Dar Victoria a rănit-o pe Elizabeth și a ieșit din viața ei, pentru că, o copilă fiind, nu a avut răbdare să lase adulții să decidă în ritmul lor.
Pentru că nu avut niciodată un cămin, pentru că nu a simţit niciodată dragostea maternă, Victoria, un copil abandonat, nu poate rosti cuvântul „mamă“, nu ştie ce înseamnă „acasă“. Acum Victoria nu crede în nimic şi nu se încrede în nimeni. Nu are prieteni, dar are un dar aparte: în mâinile ei, florile parcă prind viaţă. Acest har o va ajuta să-şi câştige traiul alături de Renata, proprietara unei florării. Când începe să alcătuiască buchete urmând legile limbajului florilor, Victoria află puterea tămăduitoare a frumuseţii lor fragile. După ce primește confirmarea că buchetele ei vindecă suflete și dau speranță acolo unde nu mai era decât deșert, începe și ea ucenicia prieteniei şi a sentimentelor. O ajută un bărbat din trecutul ei – Grant, nepotul lui Elizabeth, cea care i-a dezvăluit pentru prima dată semnificația limbajului florilor.
Când lucrurile par să se așeze și viața devine mai blândă cu ea, Victoria este pusă din nou în fața unei alegeri: își poate învinge teama de atașament astfel încât să întemeieze o familie alături de Grant și fetița lor? Va putea să îi ceară iertare lui Elizabeth şi, încercarea supremă, să dăruiască dragostea de mamă micuței Hazel?
Vanessa Diffenbaugh reinterpretează în cheie modernă vechiul limbaj victorian al florilor, adăugând noi semnificații pentru anumite flori și îmbogățind dicționarul cu flori care să sugereze pasiunea amoroasă, atracția sexuală ș.a. Asta pentru că în urmă cu 200 de ani nu se discuta deloc despre intimitatea unui cuplu. Pentru cartea aceasta, pe care o recomand în egală măsură unei adolescente și unei femei mature – poate deja mamă – eu i-aș dărui Vanessei Diffenbaugh un buchet de lisianthus alb.