Turcii ştiu să scrie. Nu e o descoperire nouă. Trec cu lejeritate prin toate genurile, de la metale grele şi preţioase – vezi Elif Shafak – până la literatură aparent uşurică, precum această Dragostea e capcana diavolului de Hande Altayli.
Această cărţulie se află undeva la întâlnirea dintre chick-lit şi ceva puţintel mai serios. Asli este o femeie aiurită, hazlie, are prietene enervante şi dedicate – ca oricare dintre noi – şi dă nas în nas, într-una dintre cele mai proaste zile ale ei, cu încurcături şi cu draci suplimentari, de fostul iubit. Un iubit tare iubit. În fine, dragostea vieţii ei.
Ar fi chiar amuzantă revederea aceasta călduţă, dacă nu ar aduce înapoi nişte amintiri, nişte răni redeschise după ani şi ani. Asli l-a iubit mereu pe Omer. Acesta însă a fost împreună cu Julide, mătuşa lui Asli, cea care a crescut-o de la 11 ani. Omer nu s-a lăsat nicicând descoperit, nici atunci când Asli era doar o fetişcană îndrăgostită de el, nici acum, după trecerea anilor, când Asli s-a transformat într-o femeie independentă.
Cartea vorbeşte despre a doua şansă şi despre a relua o relaţie care s-a sfârşit nicidecum tragic, dar găunos şi dureros pentru amândoi. Umbrele din viaţa pe care au lăsat-o în urmă apar învolburând mersul lucrurilor. Omer e căsătorit, dar nici lui Asli, nici mătuşii sale nu le-a păsat. Păcatele însă trebuie pesemne plătite, la un moment dat.
Dragostea e capcana diavolului nu este scrisă într-un singur registru. Avem pagini la care cel puţin zâmbim, avem altele la care ne izbim de cruzime şi de ironie dură. Este puţin derutant pentru cititor la un moment dat, dar aşa pare a fi întreaga poveste, condimentată cu de toate şi paradoxală în cele mai mici amănunte. Aşa este de fapt existenţa, aşa sună poveştile ei. Amestecate. Trebuie doar să te obişnuieşti cu vârtejul şi să nu ameţeşti chiar de tot.
Hande Altayli este de fapt o optimistă. Se încăpăţânează să ne vândă iubirea ca pe o experienţă care se poate repeta, chiar alături de aceeaşi persoană cu care prima dată ai dat-o în bară rău de tot. Pentru unii o astfel de istorie este greu de crezut. Alţii poate exact de acest lucru au nevoie. Să înceapă să creadă. Nevoia omului de zbatere şi de complicat este foarte bine reflectată în cartea aceasta, cu care nici nu-ţi baţi capul prea tare, dar nici nu te lasă nemulţumit în mijlocul drumului.
Stilul modern, degajat al scriiturii se bate în unele momente pe viaţă şi pe moarte cu nostalgiile, neputinţele şi neînţelegerile de sine ale acestei femei care a pierdut totul o dată, în urmă cu multă vreme, iar acum se încăpăţânează să înfrângă demonii care au ucis-o odinioară.
Dragostea chiar e capcana diavolului, dar ne plac mult şi capcanele, şi diavolii.