Probabil ați remarcat cum au crescut colecțiile Polirom și cât de diversă este paleta grafică. Arhitectul acestor schimbări este directorul artistic Radu Răileanu, un pictor îndrăgostit de grafică care visează în spații fixe, de copertă. De mai bine de un deceniu la Polirom, Radu a creat identitatea vizuală a celor mai prestigioase colecții și încă nu și-a epuizat surprizele pentru cititorii români.
Polirom împlineşte 20 de ani, dvs. sunteţi în echipă de vreo 10 ani. Cum aţi ales Polirom şi care-s primele amintiri din perioada de început?
Încă din facultate am avut afinităţi pentru grafica publicitară şi lucram de ceva timp într-o editură ca ilustrator de carte pentru copii. Îndrăznesc să spun că venirea la Polirom a însemnat împlinirea unui vis: acela de a lucra într-o echipă performantă şi creativă, în mijlocul cărţilor.
Primele amintiri se leagă de aniversarea celor 10 ani de existenţă Polirom. M-a întîmpinat o atmosferă degajată şi prietenoasă şi, mai ales, aveam în sfîrşit un calculator performant şi o tabletă de desen Wacom, uriaşă.
Sunteţi autorul majorităţii copertelor Polirom – cum „construiţi” o copertă?
Construirea unei coperte începe cu partea tehnică: încadrarea într-o colecţie, o serie, un format potrivit, alegerea unui anumit tip de hârtie sau carton şi o aranjare a textului într-un mod adecvat. O mare importanţă o are găsirea unui caracter de text în acord cu cartea, cu ilustraţia copertei şi chiar cu autorul. Avand fixat un „cadru”, se continuă cu o procedura oarecum clasică: graficianul este introdus în atmosfera cărţii, proces în care actorii principali sînt redactorul sau îngrijitorul colecţiei, traducătorul şi cînd este posibil, chiar autorul.
Partea creativă creşte odată cu munca de documentare în căutarea ilustraţiei sau ilustraţiilor adecvate. Uneori ştii ce trebuie să cauţi, alteori tatonezi ore sau zile. În această cursă intervin în mod firesc experienţa, cultura vizuală, flerul şi talentul fiecărui grafician care, evident, trebuie să decidă modul de abordare dintr-o varietate mare de tehnici şi procedee artistice: pictura, desenul, colajul, fotografia, prelucrarea digitală etc.
Ţin să precizez că în această căutare e util să nu se piardă din vedere faptul că o coperta de carte este înainte de toate un ambalaj special pentru un produs special. Graficianul care se lasă sedus de carte şi caută să o repovestească cît poate de mult pe copertă, de cele mai multe ori greşeşte.
E important să amintesc în treacăt şi despre aşa-zisa coperta „de literă”, fără imagini, o categorie aparte în cazul căreia regulile de poziţionare a textului sunt şi mai restrictive şi unde aparenta simplitate poate proba abilităţile şi profesionalismul graficianului.
În final, dupa ce s-au parcus toate etapele urmează partea cea mai grea în care se decide varianta câştigătoare în care ne punem speranţele şi care va vedea lumina tiparului. Favorita este aleasă uneori dintre zeci de coperte, după criterii atent calculate şi după serioase dezbateri în Consiliul editorial.
Când vine vremea să fie împrospătată identitatea unei colecţii?
Într-o editură ritmul schimbării este suficient de alert: publicul, autorii, tendinţele sunt într-o permanentă dinamică; încercăm să menţinem ritmul schimbării cu propriile noastre instrumente. Uneori schimbarea poate fi inspirată sau nu, şi trebuie să gîndeşti atent cînd şi mai ales cum intervii în rebrandingul unei colecţii.
Care sînt lucrările dvs. favorite, din cele realizate pînă acum la Polirom?
Cele care mi-au permis mai mult să desenez sau să pictez şi aici aş include şi colecţia de basme.
…şi care sunt colecţiile favorite?
Probabil unele serii de autor: Marta Petreu, Norman Manea, N. Steinhardt, Andrei Oişteanu, Aurora Liiceanu, Colecţia de artă, Biblioteca Polirom etc.
Ce face Radu Răileanu când nu se gândeşte/lucrează la o copertă nouă?
Îmi petrec timpul liber cu soţia, cei doi copii şi un căţel teckel. Constat că a devenit o obişnuinţă să citesc mai multe cărţi alternativ şi mereu se adună altele şi altele, tot mai tentante; când îmi permit timpul şi dispoziţia, pictez sau desenez.