de Florin TUDOSE
De la început trebuie precizat că romanul lui Marek Halter – Cabalistul din Praga, este o carte senzaţională, nu doar prin temele sale şi prin naraţiunea propriu-zisă, ci mai ales prin felul în care, ca un veritabil magician, autorul prinde cititorul în mrejele lecturii.
Universul cărţii este unul mitic şi mistic în acelaşi timp, bântuit de demoni, fantasme şi forme, aşa cum erau ele în secolul al XVI-lea al unei Europe efervescente în care miracolul este realitate iar supravieţuirea în realitate este adesea un miracol. Tot un miracol este şi iubirea imposibilă dintre naratorul David Gans, astronom şi filosof, învăţăcel al MaHaRal-ului, cel mai mare cabalist al tuturor timpurilor şi nepoata acestuia, Eva, care se revoltă împotriva condiţiei femeii cerând dreptul la cunoaştere. Teribila poveste de dragoste dintre cei doi oferă autorului posibilitatea de a prezenta florilegiul formelor iubirii de la cea pură până la cea impusă, de la cea carnală până la cea spirituală.
Totul se întemeiază pe puterea precedenţei cuvântului care este zămislitor de destine şi de viziuni, iar în cazul special al Golemului, şi de fiinţări la limita dintre viaţă şi moarte. Cuvântul este partea vie din om, iar credinţa întrupată în cuvânt se reîntrupează într-o alcătuire care va rămâne unul din cele mai mari şi constante mistere ale tuturor timpurilor, Golemul, făcut după chipul şi asemănarea omului – un Dumnezeu la puterea a doua cu puteri fizice nelimitate, dar lipsit de puterea cuvântului. Acest copil al Cabalei este interfaţa între cuvânt şi tăcere, care în cartea lui Marek Halter se însufleţeşte într-un mod deosebit, căpătând şi sentimente. În acest mod, cartea este un lucid avertisment care transcede timpul către toţi cei care, în epoci în care maşina înlocuieşte tot mai mult omul, se cred atotputernici: maşina cu minte şi suflet nu poate fi un simplu executant, ci se va întoarce împotriva celui care o consideră doar un obiect docil.
Personaje fabuloase se succed neîntrerupt ocupând prim-planul povestirii alături de narator şi rabinul Judah Lowe (MaHaRalul), împăratul Rudolf al II-lea – “Împăratul Alchimiştilor” Thycho Brahe – “Mathematicus”, Galileo Galilei şi Johannes Kepler într-o Europă în care ştiinţa şi ignoranţa se împletesc ameţitor prevestind schimbările de neînchipuit din gândirea europeană ce aveau să marcheze secolul XVII. De altfel, cartea se sfârşeşte în zorii acestui secol.
Între talmud şi cabală cartea este o incitantă punere la punct a cititorului cu gândirea comunităţii evreieşti din acea vreme împingându-l totodată să fie arbitrul la o necontenită luptă între bine şi rău şi obligându-l adesea să recurgă la introspecţie.