Sfârșitul lumii vine! E o întâlnire aproape sigură, înscrisă în agenda lui John Junior Thibodeau, personajul principal al romanului Totul contează! de Ron Currie Jr., peste exact treizeci și șase de ani, o sută șaizeci și opt de zile, paisprezece ore și douăzeci și trei de secunde…. din momentul în care faceți cunoștință cu el. La începutul romanului, exact la pagina 17. Aflând atât de devreme că urmează un final implacabil, citești cartea asta cu mai multă atenție.
Și chiar dacă nu ai intra în alertă, vorbele lui Ron Currie Jr. ți se întipăresc în minte, ți se imprimă pe piele, te bântuie, te macină și te intrigă. E un fel de Coetzee amestecat cu Vonnegut și ai impresia, la unele pasaje, că a stat în ceafa ta și apoi a scris ce-a văzut. Alții l-au comparat cu Raymond Carver. Nu e Currie succesorul literar al niciunuia dintre aceștia, însă are o scriitură la fel de puternică.
John Junior Thibodeau află de mic despre misiunea lui pe lumea asta. Nu e prea sigură, nu e o fișă de post și nici nu are un timeline precis, ci doar un deadline. Băiatul e diferit de ceilalți, 
nu-l deranjează, ba chiar îl bucură. Își observă familia, iubita, colegii și profesorii de la școală și celelalte rudele cu precizia cu care un laborant examinează o mostră de țesut. Zilele lui sunt uneori pasaje din filme suprarealiste, absurde, inutile. Vocile pe care le aude din când în când – de fapt cele care i-au confirmat că e special și are o temă pe lumea asta – sunt ba liniștitoare, ba misterioase, ba vagi și abracadabrante.
Își observă cu detașare tatăl întors din Vietnam cu o altă viziune asupra vieții, mai sumbră, mai reținută, ca un vulcan gata sa erupă din nu se știe ce motiv. Ar putea fi o controversă la supermarket ori faptul că lumina e stinsă în debara. Ar putea fi orice. Acum deja nu mai aștepți doar sfârșitul lumii, ci și momentul în care domnul Thibodeau va decide să elibereze din presiunea interioară.
Fratele, Rodney, este un mic golan de cartier – de fapt ajunge așa după ce se naște John Junior și el începe să petreacă mai mult timp cu fratele mamei…pentru că ea se concentra prea mult asupra bebelușului. Din inamic și concurent la afecțiunea familiei, mezinul devine pretextul evadărilor lui Rodney către lumea interzisă a interlopilor, a păcatului, a viciilor moderne livrate pe folie de aluminiu. După ce drogurile îi cotropesc mintea și îl transformă într-o legumă umblătoare, Rodney nu se mai pricepe decât la aruncările de baseball. Și nu chiar tot timpul.
Mama e model anii 60 – 70, cu accese de afecțiune, cu obsesii pentru drobul de sare, pentru situații care s-ar putea întâmpla, dar care nu se mai întâmplă…e nefericita îngropată într-un mariaj în care nu-și mai vede și nu-și mai simte partenerul, e alcoolica incurabilă care își ascunde – până la un moment dat – cu dibăcie dependența, e femeia care trăiește ca să servească, așa cum știe ea mai bine, la perpetuarea speciei.
Amy…iubita care acceptă bătăile mamei ca pe reuniunile de familie cu rude de departe, cu placiditate și îngăduința zen că toate trec pe lumea asta. John Jr. nu știe dacă ea merită să știe secretul lui, dar, pe de altă parte, decisese deja că nici unul dintre membrii familiei sale nu ar înțelege mesajul. Despărțirea de Amy îi răstoarnă lumea, de la acest eveniment totul devine fragil.
Toți cei de mai sus au ocazia să își spună, în capitole separate, variantele lor de adevăr – sau realitate. Relațiile se țes, se desfac sau se întrerup pe măsură ce vocea lui John Jr. este acompaniată succesiv de cea a unui personaj secundar.