Palma este cel de-al patrulea roman al multi-premiatului autor australian Christos Tsiolkas, cunoscut atât pentru scrierile sale în proză, cât şi pentru piesele sale de teatru de mare succes, dintre care unele au şi fost ecranizate. De altfel, şi romanul Palma a cunoscut o adaptare pentru televiziune în opt episoade, care s-a bucurat, la rândul ei, de o receptare favorabilă din partea publicului şi a criticii.
Tsiolkas nu este un simplu povestitor şi nici un autor pentru care partea formală a literaturii să anihileze problematica umană. Ca eseist, de altfel, autorul australian nu se sfieşte să 
discute deschis chestiuni spinoase ce ţin de cultura şi societatea noastră actuală, de codurile noastre culturale, volumul său Dead Europe (2005) generând controverse dintre cele mai virulente.
Palma nu se abate, prin urmare, de la obiceiul autorului de a crea intrigi şi universuri ficţionale în care sunt dezbătute probleme umane. Chiar dacă totul porneşte de la o simplă palmă pe care un adult, Harry, i-o trage copilului Hugo. Romanul se deschide, ca o serie întreagă de matrioşe, căci, de la indignarea iniţială – şi atât de corectă politic – că un adult a plămuit un copil, intrăm pe rând într-o spirală tot mai abruptă a posibilelor dileme şi conflicte morale. Căci Hugo, copilul pălmuit, nu este un copil obişnuit, ci unul neglijat educaţional de către părinţi: înţelegem, astfel, că aceştia sunt, de fapt, la fel de vinovaţi ca Harry, pălmuitorul, căci o educaţie obişnuită l-ar fi dezvăţat pe Hugo de apucături care îl aduc în conflict cu lumea adulţilor. Iar Hugo nici nu e un mieluşel: unul dintre motivele subconştiente pentru care Harry îl pălmuieşte este că Hugo, copil cu comportament social predispus la agresivitate, îl ameninţase pe fiul său Rocco.
Însă tocmai când ni se părea că suntem pe cale să răsturnăm balanţa coectitudinii politice, absolvindu-l pe Harry de culpa de a fi pălmuit (nici măcar foarte tare) un copil, aflăm că nici Harry nu este moralitatea întruchipată. Om de afaceri de succes, cu o etică deloc caritabilă, el este un soţ adulterin. Palma pe care i-o aplică micului Hugo nu este o reacţie excesivă de apărare a propriei familii, ci un gest de spălare a conştiinţei.
Celelalte personaje ale romanului, participante la picnicul în care se produce mica agresiune asupra lui Hugo, sunt la rândul lor antrenate într-o dezbatere morală, pe teme ca ipocrizia, disciplina, limitele educaţiei, corectitudinea politică ş.a.m.d. Toate, îmbinându-se într-o mare temă, care este cea a relaţiilor interumane, într-o societate multiplu fracturată, care, în plus – să nu uităm că suntem în Australia – este şi multiculturală, de unde ciocnirea de coduri şi comportamente.
Palma este un roman cu atât mai interesant, cu cât tehnica narativă a autorului este mai ingenioasă. În fapt, trama romanului este narată de opt personaje, fiecare cu capitolul său, redactat la persoana a treia. De la studenţi la pensionari, aceste personaje (patru masculine şi patru feminine) sunt semnificative pentru fracturile dintre straturile şi grupurile sociale din ziua de azi.
Un roman de maturitate, al unui autor pentru care rostul literaturii este acela de a pune în faţa cititorului problemele morale şi culturale ale lumii contemporane. Impecabil scris, el prilejuieşte o lectură captivantă şi, în egală măsură, îmbiind la reflecţie.
Răzvan Voncu pentru BookMag
Imagine main: Herald Sun. Imagine scriitor: mpl.org