Întrebarea, marea întrebare: ce s-a întîmplat pe la 1800, cum a reuşit Vestul (Marea Britanie) să declanşeze un aşa sprint industrial şi să depăşească China. Kenneth Pomeranz analizează decalajele economice, avantajele şi dezavantajele în marea competiţie din Vest şi Orientul Îndepărtat.
Marea divergenţă e o analiză extrem de serioasă şi amănunţită, contabilizează şi contracarează argumente ale 
cercetătorilor de-a lungul vremii, aduce ipoteze noi, încercînd să mai taie din avîntul narcisist al istoricilor occidentali. Pomeranz nu are nici o poftă să ridice monumente Vestului, pune din start în faţă avantajul suprem al descoperirii Lumii Noi, al colonizării şi exploatării brutale a noilor teritorii, ca argument suprem în bătălia Est-Vest şi demitizează apoi avantaje „instituţionale” sau „de civilizaţie” care nu au fost aşa de importante cum sînt ele prezentate de istorici occidentali în ultimul veac.
Rezum cîteva idei din cele expuse pe larg, cu lux de amănunte şi argumente în carte:
- pe marginea analizelor lui Eric Jones, pe care nu le aprobă în totalitate, Pomeranz subliniază o ipoteză interesantă: avantajul clădirilor europene, mult mai solide, construite cu mai multă piatră; China avea cultura construcţiei mult mai fragile; mai mult, în Europa au lovit diverse epidemii care au împuţinat mîna de lucru dar nu au afectat capitalul; în China a existat mereu mînă de lucru în exces, însă conservarea capitalului a fost mereu problematică în faţa cataclismelor naturale
- O mişcare importantă a Europei de Vest: trecerea la exploatarea intensă a cărbunelui. Chinezii continuă să defrişeze sălbatic, ceea ce va deveni un dezavantaj important pe termen lung
- Pe lîngă cărbune, Europa vine cu altceva: cartoful. Cultura de cartof nu epuizează solul, îi păstrează calităţile. Chinezii, avansaţi în tehnicile de irigaţii şi de exploatare agricolă, ajung în unele zone să distrugă solul
- În vestul european e decisivă apariţia „lucrătorului liber” (prin asta nu înţelegeţi atît libertatea de mişcare, cît deposedarea completă de pămînt şi de capital de orice fel). În China lucrătorul neliber, legat de moşie, a rămas mult mai mult timp o „instituţie”. Lucrătorul liber, folosit intens pe perioade mici pentru munci precise, era mult mai profitabil
- Lumea Nouă a însemnat şi apariţia alimentului-drog (Sidney Mintz) – în coşul zilnic al europeanului încep să intre zahărul, cafeaua, tutunul. Astfel de produse „de lux” ajung rapid necesităţi pentru toată lumea – de aici apare nevoia suplimentară de bani lichizi pentru achiziţionare. Creşte astfel consumul, participarea populară la pieţe. Şi în China apar astfel de nevoi noi – Pomeranz aminteşte de mărturiile călătorilor englezi în China secolului 19: toţi erau uimiţi de cît de mult se fuma.
- Monopolul de stat, mult mai puţin prezent în China (la un moment dat vindeau doar diplome onorifice şi mai aveau monopol pe sare). În Europa existau monopoluri pe sare, zahăr, tutun etc – ceea ce a permis acumularea unor averi imense de către diverşi beneficiari. Pomeranz glumeşte pe seama unei sintagme impuse de Adam Smith cîndva: în Europa a făcut legea „mîna vizibilă”, nu cea „invizibilă”
- Un alt argument extrem de important (Pomeranz îl priveşte critic, dar îl consideră totuşi esenţial): esenţa militară a multinaţionalelor de astăzi: pînă la urmă marile afaceri europene în lumile noi colonizate au avut esenţă militară, nu antreprenorială.
Categoria observaţii decisive. Pomeranz oferă sute de „detalii” memorabile (ale sale sau ale altor cercetători) care au făcut parte din competiţia Est-Vest:
- toate lumea crede că inventatorii au urmărit firesc un scop: împuţinarea mîinii de lucru. Pomeranz vine cu dovezi din secolul 18 în care inventatorii căutau cu totul altceva decît maşinării care să împuţineze mîna de lucru – ba chiar o invenţie care făcea asta era privită cu dispreţ
- o diferenţă extrem de importantă între mineritul englezesc şi cel chinez. În minele englezeşti pericolul umplerii cu apă a galeriilor era permanent. În China, galeriile erau uscate şi pericolul nu era de inundare, ci de explozie. Ce a ieşit de aici? Inventarea şi perfecţionarea în Anglia a motorului cu aburi – de la pompele perfecţionate în mine pentru eliminarea apei
- Moda (ca motor al popularizării produsului de lux şi al creşterii consumului) a cunoscut accelerare continuă în Europa. În China, autorităţile au intervenit frecvent împotriva dezvoltării „modei”
- Comerţul peste Atlantic era mult mai comod decît comerţul în Est – vîntul era factorul decisiv – corăbiile europene nu erau atît de condiţionate de climă precum cele chinezeşti
Evident, demonstraţiile sînt mult mai ample şi savante. Am încercat să rezum diverse provocări. Pomeranz e bun pentru că nu ia de bune nici una din demonstraţiile clasice ale istoricilor şi aduce în prim-plan argumente clare (deşi mai puţin plăcute) în nemiloasa competiţie Est-Vest. O carte care nu poate lipsi din biblioteci (măcar din cele ale profilor de istorie).