Pare deja evident că dacă fiecare om din lume s-ar apuca să scrie zilele acestea o carte cu vampiri, lupi, zâne bune/rele, nu contează, numai sexy să fie, cineva, de regulă un tânăr adult, tot o va citi. Este literatura adolescenților zilelor noastre și se ridică întrebarea ce va urma. Puștii răzvrătiți, supărați pe viață, ca Holden Caufield al lui J.D. Salinger, au experimentat la vremea lor, dar nu au experimentat suficient. Acum, dacă nu ți se permite să ai, în viața ta paralelă, de noapte aș spune, colți, gheare, aripi sau mustăți și blană, nu ai rezolvat nimic. Clișeele nu deranjează și de aceea probabil a apărut și Umbra nopții, scrisă de Andrea Cremer.
În această carte există o fată, pe numele ei Calla, care urmează să devină partenera lui Ren, masculul alfa dintr-o haită de lupi. Nu are de ales, are o misiune și, în timp ce 
fetele de 17-18 ani visează la facultate și la iubiți, ea își vede viața deja programată. Calla își riscă destinul măreț pentru un simplu muritor de care se îndrăgostește, căci lupii, după cum observăm deseori și din documentarele de pe National Geographic, se îndrăgostesc deseori de oameni. E greu să se împartă între inimă și datorie, dar ca orice erou cu tente de supererou care se respectă, găsește calea, chiar dacă aceasta pare oarecum imposibilă.
Paginile scrise de Andrea Cremer sînt presărate cu mister, senzualitate, iar firul narativ este captivant. Mai ales cînd se află că Shay, iubitul ei nelup, are o mare importanță chiar în viața ei plină de secrete și de întuneric. Povestea este construită solid și te face să te întrebi cum ar fi dacă toate acestea ar fi reale. Dar stai așa, poate că sunt adevărate!
Cred că adolescenților le plac aceste cărți pentru că îi lasă să viseze. Evadează, își imaginează, au parte acolo și de aventură, și de sentimente, și de pericole, și de alegeri. Nu, nu sînt niște capodopere, dar capodopere sunt oricum puține. Ca elev de liceu ai oricum mai multe vieți, te ascunzi de cineva, iubești mai multe persoane în același timp, te transformi după cum ți-o cere situația, pentru că încă ești flexibil și nu ai avut timp să îți stabilești forma finală. Fantezia, chiar în cantități uriașe, nu are cum să strice nimănui, cu atât mai puțin unui tînăr adult.
De aceea, fantezia literară vine de obicei în trilogii. Umbra nopții este prima carte din șirul ei. Autoarea spunea într-un interviu că, în timp ce scrie, are muzica ei preferată rulînd pe fundal. Iar în pauzele de creație joacă WoW și își plimbă câinii. O fată obișnuită a scris sute de pagini despre o femelă alfa. Vise puse pe hârtie, mă rog, pe ecranul unui laptop, așa se scrie un bestseller. Tot când are timp face parte dintr-o echipă de salvatori de animale abuzate sau aflate la ananghie. Și este și profesor de istorie la un colegiu din Minnesota. Este fata care încearcă să le îmbine pe toate, cam ca eroina ei din Umbra nopții.
„Să scrii despre ce îți place și despre lucrurile despre care ți-ar plăcea să afli mai multe este esențial. Să fii scriitor înseamnă să fii pasionat și dedicat actului în sine. De aceea îți trebuie o poveste puternică, personaje conturate cu fermitate și o idee căreia să te dedici în întregime“, spunea Andrea Cremer.
Simplu ca bună ziua.