Poți fi cel mai bun publisher de ficțiune, dar de ce să vrei doar atât? O editură rezistă și crește pe piață și datorită ofertei variate. Polirom a îndrăznit, de-a lungul anilor, să lanseze colecții diverse, serii de autor, titluri care nu păreau compatibile cu gusturile românilor…și a reușit să aibă, după 20 de ani, cea mai vastă ofertă editorială. Adrian Șerban, directorul editorial pentru nonficțiune și colecții academice, ne dezvăluie câteva secrete din culisele succesului la cititori.
Ce înseamnă pentru Adrian Şerban cei 20 de ani de Polirom?
Înseamnă un moment aniversar care, dincolo de bilanţuri şi de ce a lăsat valoros în urmă Editura Polirom în cei 20 de ani de activitate, trebuie marcat prin noi cărţi foarte bune. Aşadar un an 2015 foarte plin, cu cât mai multe cărţi care să spună ceva cititorilor.
Care sunt cele mai de succes colecţii lansate de dvs. la Polirom?
Eu am venit la Polirom când editura era deja un brand foarte puternic la nivel naţional, cu un profil editorial bine definit şi numeroase colecţii bine-cunoscute publicului. Aşa că cel puţin o parte din sarcina mea a fost, cred, mai dificilă şi în acelaşi timp mai ingrată, şi anume să menţin colecţiile în cauză cel puţin la acelaşi nivel şi să păstrez atenţia şi interesul publicului pentru ele. Dincolo de asta însă, sigur că am căutat mereu să ofer şi ceva nou, e până la urmă una din notele definitorii ale imaginii pe care o are Editura Polirom. Şi sper că am reuşit, prin colecţii cum ar fi, ca să dau doar două exemple de succes, o primă serie autohtonă sistematică de cărţi de parenting, gândită şi lansată împreună cu coordonatorul ei, dna Georgeta Pânişoară, sau, iarăşi, o primă colecţie coerentă de cărţi de călătorie din ultima jumătate de veac – cu titluri deja clasice sau de ultimă oră. Se pot adăuga altele, dar la fel de important mi se pare că am reuşit să dăm o haină şi un conţinut nou unor colecţii deja existente, cum s-a întâmplat acum vreo cinci ani cu seria noastră Historia, care se bucură în prezent de un remarcabil succes.
Cum alegeţi titlurile din colecţiile de nonficţiune şi universitară?
Când vorbim de cărţi de specialitate, colecţiile de nonficţiune au rigorile lor, iar alegerea nu mai aparţine exclusiv editorului. Peer-review-ul devine obligatoriu, iar editorul colaborează în permanenţă cu coordonatorii colecţiilor şi referenţii săi. Numai aceştia pot garanta calitatea ştiinţifică a lucrărilor, trierea pe care o face editorul are în vedere mai degrabă latura comercială a proiectului, de care, vrem, nu vrem, trebuie să ţinem cont. Prin această „latură comercială” înţeleg o estimare a interesului şi utilităţii cărţii, care trebuie să fie suficient de largi ca să asigure publicul de care avem nevoie. Altfel însă are şi nonficţiunea domeniile ei care ies din sfera universitară, academică şi privesc publicul larg, iar aici rolul editorului creşte.
Care sunt cele mai mari provocări atunci când eşti directorul editorial al unei „uzine de carte”?
Cea mai mare provocare e una implicită în întrebarea dvs. Trebuie să dai dovadă de eficienţa celei mai bine puse la punct uzine fără să pierzi din vedere vreun moment că nu lucrezi într-o uzină… Pe de o parte, nici o editură nu poate supravieţui dacă nu este eficientă, pe de alta, o carte e un obiect aparte, e tot ce poate fi mai opus standardizării. Fiecare carte are individualitatea ei, fiecare îţi cere să te raportezi altfel la ea.
Care ar fi lista dvs. de favorite din cele 5.500 de titluri editate de Polirom în cei 20 de ani?
E evident că nu e deloc uşor de ales între cele 5.500 de titluri pe care tocmai le-aţi menţionat… În fapt, multe cărţi din portofoliul editurii îmi sunt foarte aproape, aşa încât, dacă aş da o listă, aş nedreptăţi altele.
20 de ani înseamnă un bilanţ, dar şi planuri. Ce o să le aduceţi spectaculos cititorilor Polirom la Bookfest?
Noi sîntem cunoscuţi prin faptul că, dincolo de mizele tîrgurilor de carte, publicăm multe noutăţi pe tot parcursul anului. Cum spuneam la începutul interviului nostru, 2015 va fi un an foarte bogat în apariţii editoriale pentru Polirom, aşa încît pregătim destule cărţi spectaculoase pentru publicul nostru. Fiindcă lista lor ar fi mult prea lungă, am să opresc – cu titlu de exemple revelatoare, sper – doar la cîteva domenii şi colecţii.
Astfel, în colecţia noastră Historia pregătim o remarcabilă istorie a lumii, din preistorie şi pînă în prezent, avîndu-i ca autori pe J.M. Roberts şi O.A. Westad – poate cea mai bună sinteză de genul acesta, apărută la Penguin în numeroase ediţii. Apoi o foarte interesantă istorie maritimă a lumii scrisă de Lincoln Paine, o istorie a speciei umane a lui Yuval Noah Harari, intitulată Sapiens, care a avut un ecou deosebit peste tot în lume unde a fost deja publicată, un nou volum al lui Simon Sebag Montefiore, Tînărul Stalin, pandantul volumului deja apărut Stalin. Curtea ţarului roşu, o lucrare fundamentală despre colectivizarea agriculturii româneşti în timpul regimului comunist scrisă de Gail Kligman şi Katherine Verdery şi apărută deja în limba engleză şi multe altele.
În seria cărţilor de călătorie, unde au apărut deja anul acesta Bruce Chatwin cu În Patagonia şi Paul Theroux cu Bazarul pe roţi, pregătim alte titluri precum Wilfred Thesiger, Nisipurile arabe, una dintre cele mai bune cărţi de acest gen care s-au scris despre arabi şi Peninsula Arabică, Bill Bryson, O plimbare în pădure, carte după care tocmai a apărut un film cu o distribuţie de excepţie, ori Ed Stafford, 860 de zile pe Amazon, şi Levison Wood, Pe jos de-a lungul Nilului.
Aş ţine să amintesc şi cîteva lucrări monumentale care vor apărea anul acesta la Editura Polirom: Vocabularul european al filosofiilor, coordonat de Barbara Cassin, apoi Robert Graves, Miturile Greciei antice, şi Umberto Eco, Scrieri despre gîndirea medievală. Mai adaug doar că avem multe alte titluri de acelaşi calibru în pregătire, aşa că sper că am reuşit să trezesc interesul cititorilor şi că aceştia ne vor urmări pe tot parcursul anului.