Africa miroase a mango şi a moarte

Trebuie să citeşti Abanos pentru a redescoperi un continent frumos şi blestemat… Africa miresmelor grele de mirodenii şi de magherniţe. Africa unor războaie fără învingători, dar şi a răbdării nesfârşite. Un continent ofertant până la sufocare, aşa l-a găsit jurnalistul Kapuscinski, un explorator modern al sufletului de abanos.

Kapuscinski descoperea Africa în plină luptă pentru independenţă. La începutul anilor ’60, decăderea colonialismului amintea de prăbuşirea pieselor de domino. Fiecare ţară în parte a tânjit după noi lideri, care să poată şterge umilinţa sclaviei. Jurnalistul polonez nimereşte în mijlocul unor iluzii colective strivite în praf şi sânge. Africa i se dezvăluie prin imaginile spectaculoase, dar şi prin disperarea oamenilor alungaţi de războiul civil şi forţaţi să lase-n urmă satul natal, alăturându-se unui marş al supravieţuirii. Soldaţii de conjuctură preiau controlul asupra armelor uitate de coloniştii alungaţi. Sclavia i-a abrutizat şi i-a învăţat cum să devină sadici pentru a răspândi groaza. Altă ţară, acelaşi final dezolant: dezrădăcinarea.

Ghana, Tanganika, Uganda, Zanzibar, Kenya, Mauritania, Etiopia, Luanda, Camerun sau Liberia sunt piesele unui puzzle interminabil. Dar Africa este un puzzle veşnic fărâmiţat şi o hartă ce nu poate fi descifrată uşor, iar jurnalistul format într-o societate comunistă, inventată special pentru a întreţine iluzia ordinii şi a siguranţei, se va trezi în faţa unor situaţii riscante. Aflat în mijlocul unor peisaje paradiziace, ivite pe drumul accidentat ce uneşte zonele fierbinţi ale continentului, Kapuscinski trebuie să se ferească de animalele usor de întărâtat, să domine o cobră şi să-i ţină piept arşiţei orbitoare, năpustite asupra intrusului rătăcit. Înfruntând o malarie severă, Kapuscinski s-a numărat printre jurnaliştii plictisiţi de confortul unei redacţii, alegând munca de teren. Dorinţa de a cunoaşte lumea era vitală pentru supravieţuirea psihică. O impetuoasă Africă, iată evadarea din Cortina de Fier, ignorându-se preţul piperat al consecinţelor.

Abanos este o lecţie de istorie redată prin reportaje, dar şi prin fragmentele desprinse dintr-un jurnal de călătorie off road. Africa văzută prin ochii jurnalistului polonez este rezultatul unui experiment dezumanizant- stăpânirea omului de către un alt om. Citind cartea, poţi conştientiza un adevăr şocant – o mare parte a omenirii şi-a trăit moartea zi de zi, prin exploatare şi abuzuri greu de închipuit. Timp de câteva sute de ani, leagănul omenirii a fost transformat într-un imens lagăr de concentrare, alimentat de fiinţele născute supuse, copiii sclavilor. Din rândul acestora, viitorii dictatori, ce-au râvnit cândva la privilegiile coloniştilor, au racolat călăii aprigi.

Calvarul africanului nu a luat sfârşit la plecarea stăpânului cu fildeș în pigmentul pielii. Dimpotrivă, în sufletul de abanos au fost scrijelite poveştile traumatizante, pline de oameni eliberaţi şi ademeniţi de fructul otrăvit, azvârlit de fostul stăpân, un fruct care avea gust de putere şi miros de privilegii.

Africa miroase a mango şi a moarte iar, din când în când, mai apare un miros nou: mirosul din tipografiile unde se nasc manifeste şi gazete. Ce-i drept, este un miros exotic pentru oamenii din adâncul vegetal, unde lăcomia vânătorului de sclavi, iubitor de porturi şi de maluri cunoscute, nu s-a aventurat.