Alexander McCall Smith este un scriitor de origine scoțiană, specialist în romane cu detectivi. Dar nu orice fel de detectivi, ci unii care trăiesc în Africa și îmbină metodele de investigație criminalistică cu sfaturi de viață și metode neconvenționale, chiar oculte.
Adaptarea pentru televiziune a cărții Agenția de detective nr. 1 (primul dintre cele 14 volume ale seriei omonime), lansată de BBC la scurt timp după moartea regizorului său, 
Anthony Minghella, a avut o audiență record de 6,87 milioane de telespectatori.
În România au apărut până acum traducerile primelor trei volume ale seriei Agenția de detective nr. 1; între timp, primul volum a fost deja epuizat. Am discutat cu Alexander McCall Smith despre Botswana, începuturile carierei sale literare, crearea personajelor și familie.
De ce ați ales să scrieți cărți cu detectivi?
Genul detectivistic este foarte ofertant, pentru că te poți juca într-o narațiune cu tot felul de personaje. Și cred că femeile au o abilitate specială în a înțelege complexitatea unor situații, pot fi detectivi foarte buni.
De ce ați plasat acțiunea romanului Agenția de detective nr. 1 în Botswana? Și cum v-ați inspirat pentru crearea personajului Precious Ramotswe?
Botswana este o țară foarte interesantă, iar această serie de romane a fost un prilej bun de a descrie niște locuri foarte speciale pentru mine. Am întâlnit acolo mulți oameni care seamănă cu Precious Ramotswe. Nu e un personaj construit dintr-o singură sursă, multe femei mi-au fost „muze“.
Cum v-ați început cariera literară?
Am început să public pe la 20 și ceva de ani o serie de povestiri, apoi am scris cărți pentru copii. Mai târziu, am devenit romancier. Am avut și o carieră didactică în paralel, la fel ca mulți alți scriitori; în timpul săptămânii predam, iar în weekend îmi scriam cărțile.
Îmi place să scriu povești diferite în același timp. Mi se pare stimulant, dar întotdeauna trebuie să am grijă să nu încurc personajele.
Care este ingredientul principal în romanele dumneavoastră? 
Cred că cel mai important lucru la o carte este acel „cârlig“ care trebuie să prindă cititorul astfel încât el să ajungă să se identifice cu un personaj al romanului.
Cum vă găsiți personajele?
Cred că mai degrabă ele mă găsesc pe mine. Nu știu cum se întâmplă, dar pur și simplu intră în viața mea și eu scriu despre ele. Nu-mi place să scriu despre mine. Cred că un autor trebuie să fie capabil să se plaseze în afara acțiunii.
Purtați kilt la lansările de carte, e un fel de marcă personală?
Îmi place să port kilt, este costumul nostru național și cred că e frumos ca la ocazii speciale să îl pun.
Aveți vreun hobby de familie?
Ne place foarte mult să cântăm la instrumente de suflat, suntem o mică orchestră, eu, soția mea Elizabeth și cele două fiice, Lucy și Emily. Facem parte dintr-un ansamblu de amatori, numit The Really Terrible Orchestra.
Care vă sunt autorii contemporani favoriți?
Sunt un mare admirator al poetului W.H. Auden, nu știu dacă a fost tradus în România. Îmi mai plac foarte mult romanele lui R.K. Narayan.
(Extras dintr-un interviu apărut în revista The ONE)