Atracția este primul volum al seriei Crossfire de Silvia Day, serie publicată până în prezent în 39 de ţări și unul dintre cele mai mari succese comerciale din lume: peste 6 milioane de exemplare vândute în primele 8 luni de la publicare, prezența în topul de bestselleruri ale The New York Times The Street Journal, Publishers Weekly, USA Today, The Evening Standard, Time, People, Entertainment Weekly. Sylvia Day este autoarea a peste 20 romane, care au urcat rapid până pe locul 1 în topurile New York Times. Cărțile ei au primit numeroase premii: Romantic Times Reviewers’ Choice Award, National 
Readers’ Choice Award, EPPIE Award și Readers’ Crown Award. De asemenea, este autorul ale cărui bestselleruri înregistrează cele mai mari vânzări în şase ţări din lume.
Cartea apare în România la editura Litera. Dar să vedem despre ce e vorba în romanul care concurează serios Cele 50 de umbre…
„….Gideon Cross a intrat în viața mea ca un fulger în întunericul nopții – impresionant și strălucitor, fierbinte și neliniștitor. Am fost atrasă de el, așa cum nu mi s-a mai întâmplat vreodată în viață. Tânjeam după atingerea lui ca după un drog, chiar știind că mă secătuia de puteri. Eram un suflet chinuit, iar el a pătruns cu atâta ușurință în cele mai adânci ascunzișuri ale inimii mele…Căci Gideon știa. Era bântuit de propriii demoni. Și fiecare a devenit pentru celălalt oglinda care îi reflecta cele mai profunde răni… și dorințe. Legăturile cu care m-a cuprins dragostea lui m-au transformat cu totul, și m-am abandonat în întregime lui, dorindu-mi doar ca trecutul nostru întunecat să nu distrugă pentru totdeauna singura șansă la fericire pe care o găsisem în sfârșit…“
Iată un fragment în exclusivitate pentru cititorii BookMag:
Capitolul 2
Purta o cravată argintie şi o cămaşă strălucitor de albă, iar absenta totală a culorii îi punea şi mai bine în valoare albastrul uluitor al ochilor. Aşa cum stătea acolo, cu sacoul deschis şi mâinile înfundate neglijent în buzunarele pantalonilor, vederea lui m-a făcut să mă simt ca şi cum aş fi intrat cu capul drept într-un zid pe care nici măcar nu-l observasem. M-am oprit clătinându-mă, cu ochii pironiti asupra bărbatului care era chiar mai minunat decât îmi aminteam. În viata mea nu văzusem un păr atât de negru. Era strălucitor şi oarecum lung, cu vârfurile acoperindu-i un pic gulerul. Lungimea asta sexy era ca o încununare magistrală a imaginii de băiat rău şi fi erbinte, pusă peste cea a omului de afaceri de succes, cam ca frişca pe o îngheată fi erbinte cu cremă Chantilly. Mama ar fi spus că numai pungaşii şi banditii poartă părul aşa. Mâinile mi se încleştaseră ca să pot rezista impu lsului de a-l atinge, ca să văd dacă pielea lui era ca mătasea, aşa cum părea. Uşile începuseră să se închidă, dar el a făcut repede un pas, apăsând pe un buton, ca să rămână deschise.
– E destul loc pentru amândoi, Eva. Sunetul glasului voalat şi implacabil m-a făcut să-mi revin din ameteala ce mă cuprinsese. „De unde îmi ştie numele?“ Pe urmă mi-am adus aminte că-mi ridicase de jos legitimatia, atunci când îmi căzuse în hol. Am şovăit o clipă, întrebându-mă dacă să-i spun că aştept pe cineva, ca să iau alt lift, dar creierul meu mi-a luat-o înainte.
Ce dracu’ aveam? Fără îndoială că lucra în Crossfire. Nu puteam să-l evit de fiecare dată când îl vedeam şi, la urma urmelor, de ce aş fi făcut-o? Dacă voiam să ajung la punctul în care să mă uit la el şi să nu mai fi u impresionată de frumusetea lui, trebuia să-l văd destul de des, astfel încât să devină un fel de obiect de mobilier pentru mine.
Ha! Măcar de-aş fi în stare!
Am intrat în lift.
– Multumesc.
El şi-a luat mâna de pe buton şi a intrat la loc. Usile s-au închis, iar liftul a început să coboare. Iar eu am regretat în aceeaşi clipă hotărârea de a merge în acelaşi lift cu el. Conştiinta faptului că era acolo îmi făcea pielea de găină. Era o fortă atât de puternică în spatiul acela strâmt, radiind o energie şi un magnetism sexual atât de palpabile, încât mă făcea să mă foiesc fără contenire. Respiratia îmi devenise la fel de accelerată ca şi bătăile inimii. M-am simtit iar la fel de inexplicabil atrasă către el, ca şi cum ar fi emanat o comandă tăcută, la care eram instinctiv programată să răspund.
– Ti-a plăcut prima zi? mă întrebă, făcându-mă să tresar.
Vocea lui răsunătoare mă învălui într-un ritm seducător.
„Cum naiba ştie că a fost prima mea zi?“
– Da, clar, am răspuns pe un ton neutru. Cum a fost a ta?
Simteam că privirea lui alunecă pe profilul meu, însă mi-am concentrat atentia asupra uşilor lustruite, din aluminiu, ale ascensorului. Inima mi-o luase razna în piept, iar stomacul îmi fremăta nebuneşte. Mă simteam confuză şi incapabilă să mă stăpânesc.
– Ei, pentru mine n-a fost prima zi, mi-a replicat, cu o umbră de zâmbet. Dar a fost plină de succes.
Şi lucrurile progresează din ce în ce mai bine. Am dat din cap, reuşind să zâmbesc, fără să am nici cea mai vagă idee la ce se referea. La etajul doisprezece, liftul s-a oprit, lăsând să intre un grup de trei persoane, care discutau prieteneşte, cu foarte multă însufl etire. M-am dat în spate, ca să le fac loc, retrăgându- mă în coltul opus al ascensorului, cât mai departe de Domnul Întunecat şi Primejdios. Numai că şi el a făcut un pas lateral, în acelaşi timp cu mine.
Şi, dintr-odată, eram mult mai aproape unul de altul decât fuseserăm până atunci.
El şi-a aranjat cravata cu nod perfect, iar în această mişcare m-a atins uşor cu braul. Am inspirat adânc, încercând să ascult conversatia celorlalti, numai ca să pot ignora senzatia acută a prezentei lui. Era însă imposibil. El era atât de prezent! Exact lângă mine. Atât de perfect, de minunat şi mirosind absolut divin. Gândurile mi-o luaseră razna, închipuindu-mi cât de ferm îi era trupul sub costum, cum l-aş simti lipit de mine, cât de bine dotat – sau nu – o fi …
Când ascensorul a ajuns în hol, mai că am gemut de uşurare. Nu mai puteam de nerăbdare, aşteptând ca liftul să se golească şi, imediat ce s-a eliberat un coltişor, am făcut un pas înainte. Mâna lui mi s-a aşezat ferm la baza spatelui şi el a ieşit împreună cu mine, conducându-mă. Atingerea lui într-o zonă atât de vulnerabilă îmi trimise un fior prin tot trupul. Când am ajuns la turnichete, şi-a luat mâna de pe mine, lăsându-mă ciudat de dezgolită. I-am aruncat o privire, încercând să-i citesc în ochi, însă, deşi se uita la mine, chipul îi era impenetrabil.
– Eva!
Vederea lui Cary, care se sprijinea cu nonşalanta de o coloană de marmură din hol, a schimbat cu totul situatia. Îşi trăsese pe el nişte blugi care-i puneau în valoare picioarele de un kilometru şi un pulover de un verde pal, supradimensionat, care se potrivea cu ochii lui. Atrăgea cu uşurintă atentia tuturor celor din hol. Am încetinit în timp ce mă apropiam de el, iar zeul sexului a trecut pe lângă noi, ieşind pe uşile turnante şi strecurându-se cu gratie pe uşa din spate a SUV-ului negru Bentley pe care-l văzusem parcat lângă trotuar în seara dinainte.
În timp ce maşina se îndepărta, Cary scoase un fluierat:
– Ei, da! După cum te uitai la el, ăsta trebuie să fie tipul de care mi-ai povestit, aşa-i?
– Da. El era şi nimeni altul.
– Lucrati împreună?
Cary mă luă de mână, trăgându-mă după el în stradă, pe uşa fixă.
– Nu.
M-am oprit pe trotuar, ca să-mi pun pantofi i de stradă, sprijinindu-mă de el, în timp ce trecătorii se scurgeau în jurul nostru.
– Nu ştiu cine e, însă m-a întrebat dacă mi-am petrecut bine prima zi, aşa că e cazul să aflu.
– Păi… Cary zâmbi, tinându-mă de cot, în timp ce eu topăiam neîndemânatică de pe un picior pe altul. Habar n-am cum poate să lucreze cineva pe lângă el. Mie parcă mi-a rămas creierul în pană timp de un minut.
– Pot să bag mâna-n foc că ăsta este un efect universal, m-am îndreptat eu. Hai să mergem! Trebuie să beau ceva.