Dora Constantinovici | BookMag

Săracii oameni bogaţi

Cele câteva familii prietene despre care este vorba în romanul Claudiei Pineiro - Văduvele de joi seara locuiesc la periferia metropolei Buenos Aires, într-un cartier select şi bine închis, unde se intră numai pe baza cartelei magnetice de identificare. Cartierul lor scump pare ideal, case cu piscină, grădini aranjate cu multă grijă de peisagiști, vaste terenuri de golf și miros de flori de iasomie sau de lemn de eucalipt ars - în funcție de anotimp. Nu pot să explic exact din ce motiv însă atmosfera de suprafaţă a cartierului mă face să-mi amintesc de piesa Playa Bianca a lui Michel Houellebecq.

Ah, dată naibii pisica aceea!

Înainte de toate, doamnelor și domnilor, vreau să vă spun că acela care a scris Memoriile unui bătrân crocodil, Tennessee Williams, este tăticul pieselor de teatru pentru care de altfel s-a ales și cu Premiul Pulitzer: Un tramvai numit dorință (1948) și Pisica pe acoperișul fierbinte (1955). Știu că știați J dar nu m-am putut abține, dacă ar exista o variantă în care prima propoziție să poată fi introdusă virtual de trâmbițe aș accesa-o instant. Din păcate încă nu există un astfel de artificiu în word.

Hollywood, acest organism feroce şi nerecunoscător

Cele şaptesprezece Povestiri cu Pat Hobby sunt inspirate din propriile experienţe ale lui F. Scott Fitzgerald, de pe vremea când lucra pentru Hollywood. Personajul principal trăieşte într-o sărăcie lucie, în ciuda succesului pe care îl avusese anterior în epoca filmului mut. Povestirile sunt ca un serial de comedie, fiecare este parcă un episod dintr-un sitcom în care Pat Hobby încearcă, prin diverse tertipuri, să facă rost de bani sau să avanseze în funcţie. (Reţeta chiar a fost folosită, în 1986, în filmul TV - Tales from the Hollywood Hills: Pat Hobby Teamed with Genius în care rolul lui Pat este jucat de Christopher Lloyd.)

Inocenţă versus strategie

Joyce Carol Oates a scris mai mult de 50 de romane şi a fost nominalizată de trei ori pentru Pulitzer aveam să aflu cu ajutorul prietenului google. Eu însă am făcut cunoştinţă cu ea abia odată cu romanul Mândra fecioară. Desigur, tot cu ajutorul prietenului virtual am citit câteva recenzii nefavorabile, romanul de mai sus ar fi pe rând: lipsit de originalitate (pentru că prea seamănă cu Lolita lui Nabokov), lipsit de implicare din partea scriitoarei, plin de expresii repetitive, cel mai prost roman al ei etc. Nu mi se pare.

Poştaşul, măcelarul şi câinele vecinilor. Jos tirania adulţilor!

„Am găsit în mine o dorinţă pe care nicio experienţă din această lume nu o poate satisface; cea mai probabilă explicaţie este că am fost făcut pentru altă lume - iată unul dintre citatele lui Clive Staples Lewis, cunoscut mai simplu ca C.S. Lewis. Tocmai asta, adică o lume diferită de cele cu care ne obişnuise găsim în colecţia de eseuri, Despre lumea aceasta şi despre alte lumi. Pentru că de data aceasta nu mai e vorba de basme, ci de fapte. Lewis explică de ce basmele nu fac parte deloc dintr-o literatură light şi că gusturile celor mici în materie de literatură

Liza Marklund, din tabloid în bibliotecă

Cu romanele polițiste scandinave am făcut cunoștință abia după ce am văzut filmul Bărbați care urăsc femeile, varianta suedeză, după romanul lui Stieg Larsson. Și când am auzit că autoarea Liza Marklund a scris deja 12 romane polițiste în 12 ani, am început Studio 69 cu o reținere ușor răutăcioasă. O fi fost din invidie feminină, o fi fost invidie pur și simplu?... Dar m-a prins de la început, de fapt, m-au intrigat primele rânduri din Nota Autoarei, vedeți mai jos de ce. Și apoi, restul a mers strună.

Ce se întâmplă după „…şi au trăit fericiţi până la adânci bătrâneţi“?

Sexul cireșilor este un roman subțirel, are doar 140 de pagini însă dimensiunea sa este perfectă, se întâmplă atât de multe lucruri în atât de puțin timp încât dacă romanul ar fi continuat chiar și cu o singură pagină ar fi fost deja mult prea mult. N-am cum să n-o spun, Jeanette Winterson reușește să te amețească și să te bulverseze cu puzderia de evenimente și elemente fantastice, întâmplări istorice și dramatice, toate acestea condimentate cu câteva scene de sex violent.

Bestiarul lui Cortazar sau Lupta cu febra

Bestiar, prima carte de proză a lui Julio Cortazar (1914-1984), a apărut în 1951, la cinci ani distanță de momentul arestării sale (în 1946) pentru proteste împotriva regimului Peron. După acest eveniment s-a mutat la Paris, unde a trăit tot restul vieții. În povestirea Bestiar, ultima dintre cele opt din cartea cu același nume, aflăm ce se petrece în timpul vacanței unei fetițe, Isabel, petrecută în casa familiei Funes.

Autor: Dora Constantinovici