Autor: Oana Dusmanescu

Clişeu, crimă, carte

Omenirea parcă nu se mai satură de clişee. Dacă îi întrebi pe indivizi „Cât de mult iubiţi clişeele în politică, modă, literatură?, cineva o să te ia cu siguranţă la pumni pe stradă. Dacă în timpul bătăii geanta acelui „cuiva se va răsturna şi conţinutul i se va împrăştia pe caldarâm, printre obiectele căzute va fi mai mult ca sigur şi un volum de Dan Brown sau în stilul lui Dan Brown. Cele mai criticate cărţi ale anilor noştri sunt şi cele mai citite. Cărţile cu conspiraţii, societăţi secrete, crime ritualice, interese îngropate, mistere antice, personaje cu două-tre-patru feţe. O astfel de carte este şi Moştenirea Stonehenge, scrisă de Sam Christer.

Continue Reading
Ochi albaştri, părul negru

Marguerite Duras nu ştie să scrie proză. Nici poezie. Aşa că le îmbină pe amândouă cu o mişcare de pisică leneşă şi scoate la suprafaţă cea mai sensibilă scriere care mi-a trecut pe sub ochi în ultima vreme. În cartea aceasta se plânge mult şi nu oricine poate suporta o cantitate atât de impresionantă de lacrimi. Acesta este cuvântul de ordine, plâns, ea plânge, el plânge, cu toate acestea toate au rostul lor, iubirea e boală grea şi se tratează mai mereu cu lacrimi.

Continue Reading
Copilul-peşte, între legendă şi inimă frântă

Căţeii au simţurile de 100 de ori mai ascuţite decât ale noastre, ale oamenilor. De-asta cred că ei ar trebui să ne spună mai multe poveşti decât o fac în prezent. Poveştile câinilor sunt mai sensibile, pentru că ei miros, văd, aud tot ceea ce noi nu suntem capabili să mirosim, să vedem, să auzim. Aşa o fi considerat şi Lucia Puenzo, autoarea argentiniană a volumului Copilul-peşte, ale cărei competenţe se extind însă şi în domeniul regiei de film. Din păcate, aş spune, filmul Copilul-peşte, regizat, evident, tot de Puenzo, este mai cunoscut decât cartea.

Continue Reading
Mai daţi-i o şansă, mai daţi-i o şansă!

Paulo Coelho este, în acelaşi timp, şi cel mai popular, şi cel mai hulit scriitor contemporan. Unii îşi pun citate din opera lui ca status pe Facebook, alţii îl acuză de falsă spiritualitate. Unii îl numesc arma comercială numărul 1 a literaturii din toate timpurile, alţii îl laudă pentru că a găsit calea de a comunica în cel mai eficient mod cu masele. Că i-a făcut să citească şi pe cei care nu deschiseseră în viaţa lor o carte. Dar şi că talentul său scriitoricesc nu este altceva, de fapt, decât o tonă de accesibilitate şi un marketing foarte bine direcţionat.

Continue Reading
Anevoioasa comedie de la simpla zăpăceala la arta amorului

Un alt sex guide for dummies? Păi să vedem. Siski Green e slobodă la gură şi la condei şi a pus în cartea ei, care se presupune că, după citire, va transforma toate femeile în impărătese moderne ale sexului, toate picanteriile necesare unei experienţe sexuale. Libertatea în vorbire, aplicată în pat, nu are cum să fie ceva rău. Pe alocuri însă indicaţiile lui Siski (până şi numele sună kinky, nu?) îţi zmulg zâmbete chicotite. Nu pentru că ar fi prea subtilă sau prea haioasă, ci pentru că sfaturile ei sunt uneori de-a dreptul ridicole, nefezabile. Mă rog, dar cine sunt eu să spun asta? Până la urmă, un râs sincer destinde atmosfera şi serveşte mai bine scopului, corect?

Continue Reading
Cuișoare și scorțișoară

Așa se numește în original. Gabriela, cravo e canela. Gabriela, cuișoare și scorțișoară. În portugheză sună ca o mică poezie. În limba bucătăritului, înseamnă arome, dulceață, dar și ceva înțepător, surprinzător. O farfurie interesantă, care îți dă simțurile peste cap. Ceva exotic, mai ales pentru noi, cei care nu am apucat să trăim în Ilheus, Brazilia, în prima jumătate a secolului trecut.

Continue Reading
Diavolul face filme proaste

Am mai găsit o carte pentru vacanţă, aşa le numesc eu, bestseller-urile acestea americane sau puternic americanizate, puţin probabil să se petreacă vreodată muritorilor de rând sau muritorilor în general. Volumele incredibile ca intrigă şi acţiune, dar extrem de devorabile tocmai pentru că aduc cititorilor grăbiţi ai zilei de azi un strop de neprevăzut, de vrajă (sau vrăjeală!) şi de misticism modern. Personajul principal din carteaTentația a lui Douglas Kennedy se numeşte David şi are chef să devină celebru şi plin de bani pe tărâmul atât de ofertant al filmului. Tinereţile însă nu i-au oferit prea mult din ce şi-a dorit. Ba chiar dimpotrivă, încercări disperate, scenarii respinse, sentinţa mediocrităţii şi a ratării.

Continue Reading
Zânii cei răi şi scriitoarea puţin ciudată

Zara nu este o fata obişnuită. Colecţionează fobii aşa cum alţii colecţionează timbre sau cutii de bere. Principala fobie a majorităţii oamenilor, aceea de a nu rămâne cumva singuri pe lume, a devenit realitate pentru ea: tatăl ei a plecat de multă vreme, tatăl vitreg i-a murit, iar mama nu e nici ea prezentă în viaţa adolescentei. Acum trăieşte cu bunica, într-un orăşel liniştit din Maine. Prea liniştit e orăşelul acesta. Aşa că Zara începe să vadă peste tot un străin care lasă în urma sa un praf de aur. Individul este un zân, un tip din neamul zânelor adică, şi nu este deloc un tip de treabă.

Continue Reading
Back to top