Italienilor le place amorul. De la Romeo şi Julieta încoace, ba chiar, dacă ne uităm mai în urmă, avem exemple şi mai vechi de atât. Le place să aibă aşa, un strop de spice mediteranean şi puţină tragedie. Cartea Simonei Sparaco, Lovebook, nu este o carte tragică. Mă rog, când un bărbat părăseşte o femeie tragedia rezultată depăşeşte tristeţea şi sentimentul de inutilitate date de cele Două Războaie Mondiale adunate. Aşa i se întâmplă şi eroinei noastre, Solidea, care, după 9 ani de relaţie, se trezeşte singură şi neconsolată, în favoarea unei noi iubiri, tapata iubitoare de câini ciobăneşti. Nu e vreo bătrânică expirată, dar faptul că Matteo a fost singura dragoste din viaţa ei până în acel moment o face să se simtă nepermis de singură, nesigură şi fără şanse de ieşire din starea de femeie părăsită. 
Până când, ca oricare dintre noi, descoperă Facebook-ul. Mai întâi încet, neîncrezătoare în superputerile acestui instrument modern de măsură şi control al semenilor noştri, cunoscuţi sau necunoscuţi. Mai apoi cu curiozitate şi îndrăzneală. Fata cu perspective limitate şi înecată în resemnare îşi întinde aripile sub user-ul şi password-ul de pe Facebook.
Tot pe Facebook, evident, este înscris şi Edoardo, iubirea din copilărie a tinerei femei. Iubire doar din partea ei, pentru că diferenţa de vîrstă, 6 ani, este de netrecut cînd îndrăgostita are 12-13 ani, iar obiectul pasiunii are 19. Ligi diferite, legi diferite. Dar acum, când toată lumea este matură, măcar conform actelor de identitate? Să vedem ce iese.
Iese o poveste tocmai bună de citit de plajă, uşoară, optimistă. O poveste a relaţiilor zilelor noastre, care celor mai trecuţi prin viaţă li se par lipsite de orice urmă de romantism şi seci. Şi nu sunt deloc aşa, flirturile şi îndrăgostelile prezentului. Nu, sunt exact ca în orice epocă, numai că şi-au schimbat puţin începuturile. Acum e la modă să primeşti add. Acum 50 de ani era la modă să primeşti flori. În prezent însă e şi mai frumos: poţi mai întâi să dai add, după care poţi oferi şi flori.
Reţelele sociale au devenit o parte semnificativă a vieţii noastre, fie că recunoaştem, fie că nu, fie că le îmbrăţişăm, fie că le respingem. Ideea e că trebuie să încerci. Dă un search, nu aştepta pe altcineva să te caute. Caută tu. Schimbă-ţi viaţa. Nu e aşa de greu. Ba chiar îţi ia doar câteva secunde.
Solidea şi Edoardo urmează o cale sinuoasă, căci nici căile Internetului nu sunt mereu învelite în carpete moi. Au încercările lor pe care trebuie să le treacă, mediile diferite din care provin şi pe care trebuie să le împace. Rămâne de văzut dacă până la final totul se aranjează sau devine din ce în ce mai imposibil.
Lovebook se citeşte uşor, are umor, ironie şi pentru vacanţă este o carte extrem de potrivită. Dă speranţe, şi nu dintre cele false. Chiar se poate. Aşa se întâmplă idilele secolului nostru, aşa merg lucrurile în ziua de azi. Este o lectură facilă, dar ideea nu este facilă deloc. Trăim pe Facebook, ne îndrăgostim pe Facebook. Plângem pe Facebook şi râdem. Ne-a subjugat, şi asta nu e nici vesel, nici trist. Pur şi simplu s-a întâmplat. De aceea, adaptarea este nu numai utilă, ci necesară supravieţuirii. Specia se perpetuează azi şi cu ajutorul platformelor sociale.