O carte care mi-a generat o experiență de lectură ușor stranie. La început mi s-a părut densă, greoaie, parcă mustind de aromele dulcege ale unui templu indian, așa că am progresat în pași de melc. Însă am descoperit că scriitura e puternică, se insinuează și se agață de mintea mea ca și când n-ar vrea să fie părăsită. Mă surprindeam amintindu-mi vreo frază în mijlocul unei discuții îndepărtate de tema cărții. Așa că m-am întors la ea, hotărâtă să îi acord timpul binemeritat. Prin urmare, nu veți întâlni aici 
personaje obișnuite, nici locații comune, ci o lume fantomatică, profundă și puternică.
Dacă în Marea casă de Nicole Krauss personajul dominant e un birou, aici avem un altar indian din secolul al XIII-lea, fostul lăcaș al unui sufi, Nur Fazal, refugiat dintr-o zonă de conflict.
Titlul cărții, Cântarea asasinului, se referă de fapt la menirea altarului din Gujarat, un loc destinat incantațiilor mistice în versuri. Altarul păzit de membrii aceleiași familii timp de generații este magnetul acestei naraţiuni, este leitmotivul plecărilor şi al revenirilor, este sursa de inspiraţie şi suferinţă, de iubire şi constrângere.
Acțiunea baleiază între prezent și trecut, căci actualul moștenitor al altarului, Karsan Dargawalla, copleșit de povara încredințată, împletește abil o tapiserie în care înțelepciunea și duritatea trecutului stau alături de violența și nesăbuința prezentului. Istoria Indiei secolului 20 ocupă o bucată considerabilă, nu doar pentru a ilustra istoria familiei care îngrijește altarul, ci și pentru a explica lumii destinul unei națiuni. Karsan însuși este prins între două lumi, de-a lungul copilăriei și al adolescenței.
Explorarea bibliotecii tatălui său este ca o călătorie spirituală care îl ajută să-și înțeleagă părintele: printre culegeri de cânturi antice stau volume de Shakepseare și alți autori din lumea largă, romane polițiste de la Penguin și cărți de anatomie. Nimic nu a fost și nu este ceea ce a părut a fi. Momentul în care tatăl lui îi dezvăluie existența limbajului secret este poate singurul indiciu al afecțiunii paterne. Cu mama are o relație de complicitate frivolă, dar ea nu-l poate îndepărta de destinul care îl așteaptă, acela de a deveni păzitorul altarului, pentru a devein ceea ce își dorește un om obișnuit.
Conflictul interior îl determină pe Karsan să aleagă exilul, America, mirajul libertății și al tuturor posibilităților. Dar nici aici nu e locul lui, pentru că se surprinde în situații stranii, în care tot ce iese în evidență este inadaptarea lui.
Chiar dacă încearcă din răsputeri să se îndepărteze de moștenirea de familie, Karsan descoperă că are concentrarea tatălui, melancolia și romantismul mamei, răzvrătirea interioară a fratelui și că nu poate scăpa de toate aceste atribute deja înscrise în ADN.
Spiritualitatea are un loc aparte în construcția cărții. Pe lângă pildele și cântările din vremea lui Nur Fazal avem destul mostre de profunzime aplicabile omului modern. Și cred că n-a fost deloc facil pentru autor să adune atâtea referințe istorice, dar efectul este magistral.
Romanul îmi pare o metaforă a existenței autorului. M.G. Vassanji a crescut în estul Africii, apoi s-a maturizat și și-a definit personalitatea în Occident. Este membru al unei comunități religioase restrânse, unde miturile, obiceiurile și concepțiile ancestrale despre lume sunt incontestabile. Iar fascinația sa pentru îndepărtata Indie ne-a acordat privilegiul unei lecturi excepționale.
Dacă mergeți la Bookfest, căutați neapărat acest titlu, la standul Litera. De săptămâna viitoare va fi și în stocul elefant.ro.