Autori în cadrul blogului elefant.ro
Să citești Omar cel orb e ca și cum ai plonja într-o lume pe care nu o cunoști, dar care te atrage și te incită, pentru că o examinezi de mult din depărtare. Nu e atrăgătoare prin arome, culori, senzații, ci prin duritate și prin faptul că este absolut diferită de tot ceea ce știai până acum despre un teritoriu pe care istoria l-a condamnat la izolare și l-a înzestrat cu o imagine ermetică, impenetrabilă.
Un roman surprinzător, care te ține cu sufletul la gură și care urmărește personajele o perioadă lungă de timp. Cartea Lumea văzută de Garp, scrisă de John Irving, începe înainte de nașterea lui Garp (personajul principal) și se termină la moartea lui și a copiilor săi.
În vara anului 1924, în timpul unei petreceri strălucitoare și decadente, pe ritmuri de jazz, pe malul unui iaz de pe proprietatea familiei Hartford, se aude un foc de armă. Poetul Robbie Hunter s-a sinucis iar singurele martore ale evenimentului (aparent) sunt surorile Hartford: Hannah și Emmeline. În urma morții lui Hunter, cele două nu-și vor mai vorbi toată viața.
Un palat care se respectă are o intrare principală, cu porți largi și impunătoare, pe unde pătrunde „lumea bună, cu fruntea sus și cu pieptul scos înainte, așteptând eventual onorurile casei, sau comportându-se în așa fel încât să se vadă că ar fi oricând gata să le accepte; și o intrare secundară, pe unde circulă personalul de serviciu și invitații de rang mărunt, „tolerații, cei pe care știi că nu-i poți da când vrei afară, dar îi poți ține în holul de așteptare, sau, descoperind că se fofilează înăuntru, te poți face eventual că nu-i vezi.
Make love, not war! Acesta pare să fi fost dictonul care i-a ghidat tinereţea unui Don Juan în varianta lusitană, considerat a fi reincarnarea lui Dom Sebastiao, regele nesăbuit ucis în războiul împotriva maurilor. Spre deosebire de „strămoşul regal, de la care a împrumutat şi numele, protagonistul romanului era un altfel de conchistador. Nu s-a luptat cu niste păgâni rebeli sau cu fortăreţele îndepărtate. Inamicii lui au fost dintotdeauna pudoarea şi ezitarea fecioarelor îndărătnice. Punând faţă-n faţă imaginea unui rege din secolul al XVI-lea, cunoscut mai ales datorită abstinenţei şi dispreţului pentru farmecele prin care încercau
Nu, încă nu am pătruns dimensiunile şi ascunzişurile sufletului nipon. Încă nu le înţeleg cultura, umorul, prejudecăţile sau, dimpotrivă, deschiderile. Nu îi simt cum s-ar cuveni, probabil, după cum cred cu tărie că, în ciuda eforturilor de toate felurile, nici ei nu ne pricep pe noi, europenii, sau, extinzând, pe noi, caucazienii.
Suntem atât de obișnuiți cu anumite clișee, încât ne e dificil să acceptăm că nu sunt valabile oricând. Pentru mulți dintre noi, Japonia medievală înseamnă samurai, înseamnă devotament orb față de senior, înseamnă războinici de-o îndemânare uluitoare - adică tot ce am văzut pe vremuri în filmele cu Toshiro Mifune.
Încercați un exercițiu în seara aceasta: intrați în propria casă ca într-un muzeu pe care îl vizitați pentru prima oară. Examinați obiectele și amintiți-vă poveștile lor și cum ați ajuns să le alegeți și să vă atașați de ele. Gândiți-vă la ziua în care ați decis că trebuie să aranjați altfel cărțile pe rafturi sau ați cumpărat o nouă canapea sau prima plantă de apartament. Lăsați-vă duse de atmosferă și poveștile obiectelor cu care v-ați înconjurat, iar mâine dimineață vă veți trezi în căminul vostru, sanctuarul pe care l-ați amenjat cu dragoste și minuțiozitate.
Cunoscută mai ales pentru romanul Clopotul de sticlă şi pentru volumul integral de Poeme pentru care primeşte postum Premiul Pulitzer, Sylvia Plath lasă posterităţii un volum consistent de manuscrise, fragmente de jurnal, făcut public abia în 2000 în Marea Britanie. The Journals of Sylvia Plath, 1950-1962 anunţă în multiple pagini sfârşitul de care avea să aibă parte o scriitoare pentru care viaţa era o chestiune de problematizare constantă, de reflecţie încordată şi de privire mereu din afară.
Probabil că ați auzit de Mikkel Birkegaard și marele său succes de debut, Libri di Luca – Biblioteca umbrelor. O carte despre misterele care se ascund în spatele cuvintelor, despre puterea înrobitoare a vorbelor rostite răspicat și despre tainele străvechi care ajung la lumină pentru a salva o lume pierdută deja. La doi ani după ce a terminat Biblioteca umbrelor, Birkegaard a surprins lumea literară daneză și internațională cu un nou roman, foarte departe ca stil de cel de debut. Condamnat la moarte este un thriller cu accente horror, iar acest horror nu vine din descrieri super-sângeroase (deși sunt câteva care or să vă dea fiori), ci din atmosfera creată în jurul personajului principal, Frank Føns. Un interviu în exclusivitate cu Mikkel Birkegaard.
Băieţii cuminţi ajung în rai. Băieţii condamnaţi pe nedrept se fac mari, scriu cartea propriei vieţi, fără a şti dacă va fi citită vreodată, apoi se întorc în livada plină de rodii, fructele căzute din paradis. Astfel îşi amintesc şi ultima clipă de fericire. O fericire simplă, aşa cum numai oamenii săraci din regiunile uitate de lume o mai pot aprecia. Personajul din romanul scris de Peter Hobbs trăieşte într-un mic sat din zona montană a Pakistanului. Îşi petrece ore întregi în livada familiei, micul său rai, încărcat de rodiile zemoase. Aceste fructe date-n pârg îi vor deveni singurul ceasornic până la vârsta de paisprezece ani, când va fi alungat din paradis, fără a i se zice şi de ce.
N-am fost niciodată admiratoarea prozei lui Hemingway. A fost o perioadă în liceu când i-am citit cărțile, dar mi se păreau aride și masculine, deși în fiecare am găsit pasaje care mi-au plăcut. Dar păreau mici insule delicate într-o mare plină de valuri furioase și stânci colțuroase.