Autori | BookMag

Copilul-peşte, între legendă şi inimă frântă

Căţeii au simţurile de 100 de ori mai ascuţite decât ale noastre, ale oamenilor. De-asta cred că ei ar trebui să ne spună mai multe poveşti decât o fac în prezent. Poveştile câinilor sunt mai sensibile, pentru că ei miros, văd, aud tot ceea ce noi nu suntem capabili să mirosim, să vedem, să auzim. Aşa o fi considerat şi Lucia Puenzo, autoarea argentiniană a volumului Copilul-peşte, ale cărei competenţe se extind însă şi în domeniul regiei de film. Din păcate, aş spune, filmul Copilul-peşte, regizat, evident, tot de Puenzo, este mai cunoscut decât cartea.

Lecturi înmiresmate
Anason şi Fenicul

Probabil ați auzit de el sau chiar ați gustat absint, licoarea poeților francezi de acum mai bine de un secol. Principalul ingredient al său este anasonul. O plantă aromatică specială, cu o istorie dramatică și amuzantă, în același timp. Pitagora îl recomanda drept tratament pentru epilepsie, iar câteva sute de ani mai târziu, anasonul era (prin secolul al XIV-lea) atât de valoros, încât din taxele de import pentru el a fost reparat Podul Londrei. Anasonul este strâns înrudit cu mărarul, chimenul, coriandrul şi feniculul (în limba Hindi feniculul şi anasonul au acelaşi nume), fiind recunoscut ca medicament şi condiment încă de acum 3.500 de ani la egipteni şi apoi la romani. În Imperiul Roman era cultivat în regiunea Toscanei şi era utilizat cu preponderență de aristrocrație,după festinurile tradiţionale ale patricienilor, pentru efectele sale calmante asupra sistemului digestiv. Dioscorides şi Pliniu cel Bătrân amintesc în lucrările lor de această plantă.

Mai daţi-i o şansă, mai daţi-i o şansă!

Paulo Coelho este, în acelaşi timp, şi cel mai popular, şi cel mai hulit scriitor contemporan. Unii îşi pun citate din opera lui ca status pe Facebook, alţii îl acuză de falsă spiritualitate. Unii îl numesc arma comercială numărul 1 a literaturii din toate timpurile, alţii îl laudă pentru că a găsit calea de a comunica în cel mai eficient mod cu masele. Că i-a făcut să citească şi pe cei care nu deschiseseră în viaţa lor o carte. Dar şi că talentul său scriitoricesc nu este altceva, de fapt, decât o tonă de accesibilitate şi un marketing foarte bine direcţionat.

Barcelona, Barcelona!

3 mai 2012
by Liviu Radu

Povestea din Anticarul, de Julian Sanchez, începe în Barcelona zilelor noastre. Anticarul Antur Aiguader a invitat trei prieteni în magazinul său, seara, după ce închisese prăvălia, la o cafea bună și un coniac și mai bun. Cei patru obișnuiau să se întâlnească astfel în fiecare săptămână, când în magazinul unuia, când în al altuia... Și, în timp ce stăteau la taclale, Artur s-a lăudat că achiziționase niște chestii interesante, printre care o bibliotecă veche ce aparținuse unei familii nobile, familia Bergues. Printre volume a găsit și un soi de registru, ce aparținuse familiei Casadevall. Primul Casadevall cunoscut în istorie fusese ajutorul arhitectului șef care construise catedrala din Barcelona. Registrul Casadevall (așa îl numise anticarul) era scris în latină, iar pe marginea filelor erau adnotări în catalana medievală.

Bernardo Atxaga. Trecutul este o ţară străină

Mai puţin cunoscut cititorilor din România, cel mai cunoscut şi tradus scriitor al Ţării Bascilor, Bernardo Atxaga (pseudonimul lui Joseba Irazu Garmendia) atinge o problemă controversată din punct de vedere politic în romanul El hijo del acordeonista (Fiul acordeonistului). Planul pur estetic al romanului adăposteşte problema conflictelor armate recurente, iar semnalarea acestui substrat politic şi a discursului ideologic de către unul dintre cei mai importanţi critici spanioli, Ignacio Echevarria, îi aduc acestuia atacuri consistente din partea celor care resping implicarea politică a omului de arte sau a criticului în genere care ar trebui să se limiteze doar la domeniul literar.

Fascinația Casei Albe, prin ochii unei Prime Doamne

„Nu există manual pentru Prime Doamne. Primești slujba pentru că bărbatul cu care te-ai căsătorit ajunge președinte, constată fosta Primă Doamnă a Statelor Unite ale Americii, Hillary Rodham Clinton, în prezent Secretar de Stat în guvernul american, în volumul de memorii Istorie Trăită, scris cu grijă și multă documentare.

Pe fundalul unei patologii sociale, iubirea din copilărie este medicamentul perfect

Începi să vezi două luni pe cer? Înseamnă că ai halucinaţii. Dac-ai lătrat la ele, totul e în zadar. Dacă mai şi citeşti despre ele, ai intrat în anul 1Q84 şi ai în faţă unul dintre cele mai aşteptate romane scrise de Haruki Murakami.

Ceva de citit de 1 mai

Steinbeck nu are nevoie de recomandări, are nevoie de recitiri, ca orice clasic. Dar, ca orice clasic, vine cîte o dată şi te loveşte în moalele capului cu ceea ce noi numim din comoditate „actualitatea marilor scriitori. Nu e actualitate, e doar mesaj onest trimis brutal către urmaşii care au de obicei o singură îndeletnicire: să uite de tot şi de toate cu cît mai mult spor.

Enrique Vila-Matas. Câte cazuri Bartleby cunoaşteţi?

Meritul unor oameni constă în a scrie bine, al altora în a nu scrie deloc. Sub însemnul cuvintelor lui Jean de la Bruyère, Bartleby y compañía – Bartleby & Co. este un complex de nume şi experienţe literare, unele reale, altele rămânând sub semnul livrescului, aduse împreună printr-un numitor comun: imposibilitatea de a scrie.

Când visăm monştri şi mieluşei

Puţine thrillere din ziua de azi au ascuţimea, tensiunea şi nuanţele pe care le-a transpus britanica Belinda Bauer în Câmpul cu iarba neagră. Puţine cărţi de genul acesta mai ridică într-adevăr părul de pe mâini înspre tavan cu o viteză şi o senzaţie atît de ameţitoare.

Lecturi înmiresmate
Coriandrul

Coriandrul este considerat unul din cele mai vechi condimente folosite în alimentaţie. Menţionat chiar și în Biblie, era folosit în alimentele specifice Paştelui evreiesc. În Egiptul antic era folosit pentru aroma sa dar şi pentru prepararea parfumurilor şi a cremelor pentru igiena zilnică. În bucătăria actuală a Europei poate fi utilizat singur sau în combinaţie cu chimenul, ardeiul iute, usturoiul şi menta proaspătă, rezultând o combinaţie de arome apreciată mai ales la mâncărurile din pește şi carne de vânat.

Despre răul care înfruntă binele

William Peter Blatty a ajuns să fie cunoscut în întreaga lume pentru romanul Exorcistul. Poate că o contribuție importantă la celebritatea sa a avut și filmul realizat după acest roman, poate că și subiectul cărții a avut un rol important în acest succes... Oricum, Blatty a ajuns să fie apreciat pentru curajul cu care a tratat o temă ciudată, pe care biserica evită s-o discute, iar ateii o evită cu atât mai mult.

Categorie: Autori