Una dintre vocile literaturii chiliene, asociată atât regimului politic auster al ţării natale cât şi începuturilor unei epoci literare, Isabel Allende, rememorează în romanul dedicat fiicei sale, Paula, un amestec de întâmplări personale, familiale care îşi găsesc ecoul în evenimentele politice ale vremii.
Madison este o adolescentă de 13 ani care este convinsă că a murit după ce a făcut o supradoză de marijuana, substanţă care, printre altele, îi era oferită cu generozitate chiar de către părinţii ei. Iar Chuck Palahniuk este autorul lui Fight Club, care însă nu merită ţinut minte doar pentru asta.
Să vorbim puțin despre vicii și vicioși. Dar nu de orice fel, ci dintr-aceia bogați, care arată bine și-și permit orice. Chiar și să se joace cu mințile și trupurile celor mai puțin bogați și păcătoși. Cele 50 de vicii ale Domnului Grey e o carte care a stârnit furtuni în librăriile occidentale și care se pare că are și la noi un succes impresionant – dovadă stau vânzările bune de la Bookfest. Tema este romatico-erotică, scriitura simpluță (cam prea simpluță pe alocuri, vă dau mai încolo exemple), personajele puțin numeroase dar bine creionate, locațiile descrise excesiv și pasajele introspective ușurele.
Romanul Matei Brunul, cel mai recent titlu semnat de Lucian Dan Teodorovici şi una dintre cele mai premiate şi elogiate apariţii editoriale ale anului 2011, va fi tradus în Franţa. Ediţia franceză, în traducerea Laurei Hinckel, va apărea la Gaïa Editions la începutul anului 2014. Romanul semnat de Lucian Dan Teodorovici va apărea în curînd şi în Ungaria şi Bulgaria. Versiunea maghiară va fi publicată la editura Libri, în anul 2013, iar cea bulgară la editura Paradox, în acelaşi an.
Cel mai recent roman al lui Stephen King tradus la noi este JFK 11.22.63, despre un călător în timp provocat să deturneze asasinarea lui John F. Kennedy la Dallas, în 22 noiembrie 1963.
Putere, sex, bani. Intri cu triada asta la luptă şi contează foarte mult cît de în forţă, cît de serios poţi să ataci problema, fără să te fereşti de clişee, cît de bine poţi să navighezi prin locuri comune şi …
Un singur element devine previzibil în opera lui Alberto Moravia: estetul bogat, trândav şi melancolic, având şi niscai aspiraţii literare, dar o voinţă anemică pentru a scrie capodopera vieţii sale. Primele capitole din Amorul conjugal îţi dau impresia unui deja-vu dac-ai citit înainte romanul Eu şi el. În aparenţă, se repetă apariţia intelectualului pregătit să renunţe la plăcerile de budoar pentru a-şi păstra energia necesară scrisului. Am spus în aparenţă, deoarece Alberto Moravia detestă să-i ghiceşti mişcările. Nu vei mai găsi un portret masculin respingător, ca-n Eu şi el, iar decorurile s-au mutat, din citadela filmului în Toscana rustică. La rândul ei, soţia intelectualului primeşte un portret încărcat de mister, alături de o senzualitate antică, de nud grecesc.
V-ați imaginat vreodată cum ar fi să trăiți fără să știți să citiți și să scrieți, într-o lume în care toți ceilalți o fac deja? Este cam greu de închipuit exercițiul propus de Bernhard Schlink, însă așa am înțelege, fie și pentru scurt timp, acțiunile Hannei Schmitz, protagonista cărții Cititorul. „Analfabetismul înseamnă marginalitate. Prin faptul că avusese curajul să învețe să scrie și să citească, Hanna a făcut pasul hotărâtor de la starea de subordonare la descoperirea conștiinței de sine, scrie Bernhard Schlink în volumul său.
Moartea (cu m mic după cum insistă ea însăși să i se spună în Intermitențele morții), hotărâtă să-și ia o vacanță, intră în grevă pe 31 decembrie, într-un an și într-un oraș oarecare dintr-o țară oarecare. Moartea pur și simplu se simte subapreciată și nu mai vrea să-și facă datoria. Bolnavii incurabil, răniții grav din accidentele dezastruoase, bătrânii, cu toții supraviețuiesc printr-un miracol.
Ray Kluun este scriitorul olandez care și-a pus viața pe tavă printr-o serie de cărți despre episoade mai mult sau mai puțin delicate. A început cu volumul O femeie la doctor, a continuat cu Văduvul, Cum mi-am însărcinat soția ș.a. Prima carte a sa tradusă în România este O femeie la doctor și prevăd că va stârni comentarii acerbe din partea puritanilor și a monogamilor. Mă întreb însă câți dintre ei ar avea curajul să-și exhibe slăbiciunile și cele mai puternice temeri într-o carte-confesiune.
Pentru mine, Pervertirea, cel ce-al doilea roman al Cristinei Nemerovschi, este o carte despre singurătate. Şi vă voi explica şi de ce cred acest lucru, nu înainte să vă informez, deşi nu ştiu câtă importanţă are, că mie îmi place la nebunie singurătatea.
Pantofiorii roșii și Moartea, celălalt tărâm al vieții sunt două cărți care încearcă să ofere răspunsuri la frustrările și durerea pricinuite de moartea cuiva drag și foarte apropiat.