Recenzii | BookMag

Secrete pentru o sănătate perfectă:
Patru lecturi de neratat în această vară

Temperaturile extreme din ultimele săptămâni probabil că au trezit în mulți dintre noi instinctul de conservare și dorința de a rezista cât mai bine caniculei. Sfaturile medicilor, emisiunile dedicate ale diverselor televiziuni și materialele din presă despre cum să te ferești de caniculă probabil că au avut succesul scontat. Însă pentru a rezista cu adevărat aveți nevoie de mai mult: o documentare serioasă și niște surse pe care să le consultați oricând, nu doar atunci când apar avertizările de coduri multicolore. Așadar, vă propunem o serie de lecturi dedicate sănătății, care conțin nu doar sfaturi și rețete pentru vremea excesiv de călduroasă, ci pentru toate anotimpurile și diverse alte situații.

Ireal de real sau real de ireal într-o carte-coșmar

„Văzu un fragment viu dintr-o amintire – iar amintirea este mai mult decât o amintire: este o imagine. Atât de reală caând timpul se scurge invers. Romanul Greutatea umbrei de Raimudo Carrero este o poveste despre trădare și omor. Și, …

Ce mi-ar fi plăcut să citesc pe la 12-13 ani

Cărţile de popularizare a ştiinţei, asta căutam ca nebunul la 12-13 ani, pe vremea lui Ceaşcă. Şi nu eram singurul - drogul ştiinţific era încă alimentat de mersul pe Lună, de lupta „ştiinţifică dintre URSS şi SUA. Între timp au venit diverşi contabili şi au spus că e prea scump - speranţa unei misiuni pe Marte merge spre China.

Cine ne sunt poeţii tineri?

La finalul volumului Poezii odioase de dragoste (Editura Vinea, 2010) poţi crede că autorul, Adrian Diniş, ar putea oricând să consemneze „pot să scriu versurile cele mai triste în noaptea aceasta în locul lui Neruda. Asemănat cu tânărul Cărtărescu (pe atunci!), tânărul poet de acum se ţine de firul Ariadnei (al Georgianei, sau al lui Dede din versurile sale) pentru a se salva în poezie.

Adolescența e un lup. Cu tendințe de vîrcolac

Pare deja evident că dacă fiecare om din lume s-ar apuca să scrie zilele acestea o carte cu vampiri, lupi, zâne bune/rele, nu contează, numai sexy să fie, cineva, de regulă un tânăr adult, tot o va citi. Este literatura adolescenților zilelor noastre și se ridică întrebarea ce va urma. Puștii răzvrătiți, supărați pe viață, ca Holden Caufield al lui J.D. Salinger, au experimentat la vremea lor, dar nu au experimentat suficient. Acum, dacă nu ți se permite să ai, în viața ta paralelă, de noapte aș spune, colți, gheare, aripi sau mustăți și blană, nu ai rezolvat nimic. Clișeele nu deranjează și de aceea probabil a apărut și Umbra nopții, scrisă de Andrea Cremer.

Philippa Gregory, urmașa lui Alexandre Dumas

Doamna apelor le dă apă la moară cititorilor pasionaţi de romanele istorice. Misterul castelelor medievale, legendele ţesute în jurul personajelor feminine, intrigile şi relaţiile interzise par înfloriturile care decorează cronica perioadei marcate de influenţa nobililor englezi asupra câtorva teritorii franceze. Doamna apelor este al treilea roman dintr-o serie prin care scriitoarea Philippa Gregory încearcă să descurce iţele din Războiul celor Două Roze.

Orgii, trădări, comploturi: Borgia. Păcatele familiei

Borgia. Păcatele familiei este o poveste aparent romantică, având ușoare accente dramatice, a cărei protagonistă este Esther, forțată să plece împreună cu mama ei din Spania spre Italia, din cauza prigonirii evreilor de către monarhii iberici, chiar înainte de începutul cumplitei perioade a Inchiziției. Tatăl fetei, un cămătar vestit, pleacă mai devreme spre Roma, pentru a găsi o casă și o slujbă care să-i permită să își întrețină familia exilată.

Loaza, c’est moi!

Părinții mei au fost amândoi profesori și spuneau frecvent că nu există copii proști ci doar copii nereceptivi (din diverse motive), unii chinuiți de muncă sau nevoi acasă, fără putere de concentrare. Așa că am fost de la bun început familiară cu teoria lui Daniel Pennac în ceea ce privește loazele. Lenea și obrăznicia nu sunt explicațiile pentru rezultatele școlare slabe ale unui elev. Elementul forte, cel pe care prea puțini profesori știu să-l elimine din viața unui școlar, este frica acestuia. Frica de penibil, frica de ce vor spune colegii dacă greșește, frica de a fi veșnicul purtător al notei 4 și provocator al silei profesorului care îl interoghează. Eliminarea acestei frici, acestui zăvor care nu dă nici o șansă informației să circule prin mințile elevilor slabi la învățătură a devenit prioritatea sa numărul unu atunci când Pennac a devenit profesor.

Amintirile lui Crohmălniceanu
Lectură obligatorie

Dacă nu aţi citit-o pînă acum, lăsaţi tot deoparte şi citiţi-o. E vorba despre Amintirile deghizate ale lui Ovid S. Crohmălniceanu (o nouă ediţie, prima dată a apărut în ’94). Nu e pentru liceeni care vor să dea BAC-ul şi apoi să uite că există literatură. Deşi eu le-aş recomanda-o ca să vadă ce lume complicată şi nebună a crecut în unele momente literatura română, cel puţin în cele două mari perioade de maximă glorie, glam, putere: interbelicul şi, mai mult, comunismul. Lumea starurilor pop păleşte rapid numai dacă urmărim relatările despre un Ion Barbu care-şi număra „nimfele pe care le-a străpuns cu lancea şi ajungea pe la 3000 şi ceva – memorialistul notează hîtru că nu mai ştie exact numărul spus de poet.

David Gilmour: „Școala nu este pentru toți, dar e o experiență bună și esențială pentru mulți copii“

Clubul de film este un volum atipic de memorii care are un public țintă foarte bine definit: părinții (de adolescenți). Relatează povestea unui cuplu tată-fiu care trece printr-o perioadă dificilă; fiul este din ce în ce mai apăsat de orele petrecute la liceu, tatăl trece printr-o schimbare profesională pe care nu știe cum s-o gestioneze mai bine. Punctul lor de întâlnire este disperarea. Atunci, tatăl - scriitorul și criticul de film canadian David Gilmour adică - are ideea salvatoare pentru fiu: îi permite să renunțe la școală dacă acceptă să vadă împreună trei filme pe săptămână. Așa începe perioada de educație cinematografică a lui Jesse. Fiecare film are un mesaj, fiecare peliculă reprezintă o stare, o operă, o felie de viață – și veți găsi la finalul cărții lista educativă.

Un Fellini al Balcanilor

L-am descoperit pe Emir Kusturica când eram în şcoala generală şi am fost uimită să văd nişte filme altfel, cum îmi plăcea să le zic prietenilor, mândră că am dat peste ceva original. Primul film văzut a fost Vremea ţiganilor. Atmosfera şi personajele din Vremea ţiganilor descriau scene autentice din mahalaua est-europeană, pe care nu le găseam în filmele de la Hollywood. Mi-au rămas în minte, fiind uimită să descopăr într-un film apreciat şi de occidentali tipologii umane întâlnite în cartierul meu.

Cât costă să fii prințesă?

Jacqueline Pascarl a scris cartea Cândva am fost prințesă. Coșmarul unei mame pentru a spune lumii povestea sa. O poveste tristă, sfâșietoare, despre o tânără naivă ajunsă prințesa unui sultanat malaezian și apoi fugară din calea furiei serenisimului ei soț. Ca în toate poveștile în care bogatul se luptă cu săracul, el a câștigat, fără să joace corect. I-a răpit pe cei doi copii și mama lor i-a putut vedea abia după 20 de ani. 20 de ani în care a sperat în ajutorul justiției și în dreptatea divină. Inutil! A reușit doar să atragă atenția presei internaționale, dar de această dată nici puterea presei nu s-a văzut.

Categorie: Recenzii