Atunci când Cititorul şi Cititoarea se confundă în afara cărţii, când confundă paginile unei cărţi cu trupul celuilalt lectura capătă ritmul nevoii de a-ţi învăţa pe de rost propriul cititor. În lectura sa, Cititoarea îşi deschide curiozitatea cu titlurile capitolelor (trupului), cade în amănuntele fiinţei citind defectele ca efecte stilistice şi apoi îşi construieşte propriul Cititor ideal din paginile tocmai parcurse. De cealaltă parte, Cititorul nostru recurge la o lectură complexă, cu toate simţurile într-o alergare grăbită printre rândurile celuilalt; el sare, repetă paginile, insistă în mesaje simultane până ce se pierde.
Jo Nesbo este un foarte cunoscut și admirat autor norvegian de thrillere. A cucerit nu doar Scandinavia, ci întreaga lume cu cărțile sale pline de personaje originale, acțiuni complexe și răsturnări de situație surprinzătoare. Ce este și mai surprinzător la Nesbo – lejeritatea cu care îmbină genurile literare, reușind să scrie atât thrillere de mare succes comercial, cât și cărți pentru copii, de care toată lumea a devenit dependentă.
Mă gândeam dacă există vreo carte pe care să o poți face cadou oricui, chiar și unui literat prețios, chiar dacă nu știi nimic despre preferințele de lectură ale cuiva. Până la urmă, după ce am scos din listă albumele de artă, volumele septice de cultură generală și bestseller-ele pe care teoretic toată lumea și le-ar dori, am ajuns la concluzia că Agatha Christie și Raymond Chandler sunt alegerile finale – și așa împăcăm și feministele și machiștii.
Până și cititorii atei sau agnostici își vor da seama că prima nuvelă a acestui volum, Abel Sanchez, este reeditarea modernă a istoriei biblice care îi are în centru pe Abel și Cain, primii frați ai lumii. Dar și cei dintâi care au creat relația criminal-victimă. În scrierea lui Miguel de Unamuno, maestrul cuvintelor rostite apăsat și dureros de sincer, e vorba de doi prieteni, frați sub aspect sufletesc. Dar chiar așa să stea lucrurile?
Cu niște ani în urmă, un editor american celebru povestea că în domeniul SF-ului lucrurile merg altfel decât în alte genuri literare. Adică nu are nici un rost să investești în promovarea unei cărți - cititorii din afara fandomului nu vor fi convinși să citească o carte dintr-un gen neserios, iar fanii vor afla (nu se știe cum, nu se știe de unde, dar vor afla) că urmează să apară o carte interesantă și se vor strădui să și-o procure. Cam așa merg lucrurile și la noi. Unele edituri publică lucrări SF celebre, fără să menționeze undeva că-s SF, iar fanii află și le cumpără. Uneori cărțile respective au fost ecranizate, alteori au fost nominalizate pentru premii importante ale genului - dar nu contează, pentru că unele edituri se laudă că nu publică subliteratura SF, iar când o fac (destul de des, de altfel) se străduiesc să ne convingă că nu-i vorba de SF.
Sensul nopții. O confesiune este o carte scrisă sub iminența morții, o operă deasupra căreia a stat umbra unui final implacabil. E un roman născut din absența luminii, din dorința de a lăsa o moștenire a cărei efemeritate să se scurgă o dată cu fiecare pagină. Autorul Michael Cox are o poveste la fel de frumoasă și de tristă precum cea a personajului său principal. După ce a absolvit la Cambridge s-a dedicat muzicii, purtând în suflet dorința de a scrie o carte care să celebreze spiritul victorian și maeștrii literari din Evul Mediu până în secolul al XIX-lea (și veți găsi referințe la cărți rare și minunate). S-a dedicat cu adevărat acestui proiect abia când a aflat că o formă rară de cancer îi va răpi vederea în scurt timp.
Romanul Peştera al lui Jose Saramago face parte din seria începută în 1995 cu Eseu despre orbire şi continuată cu Toate numele sau Intermitenţele morţii. Ce s-a schimbat din 95? Trecerea la parabolă (anticipată totuşi şi mai devreme în Pluta de piatră), renunţarea la textul realist-magic-istoric din Istoria asediului Lisabonei sau Memorialul mînăstirii, adică acel Saramago deja clasicizat, premiat cu Nobel etc.
„Ce putea fi mai groaznic decât un bătrân neputincios care încerca să se cuibărească o noapte întreagă lângă o tânără care dormea tot timpul? se întreabă Eguchi, în vârstă de șaizeci și șapte de ani înainte de a-și petrece prima lui noapte alături de o frumoasă adormită. Tânăra se află întinsă pe un pat într-una
Un corp dezvelit poate mări tirajul unei publicaţii. Un detaliu expus fără perdea, în scop artistic, a trimis în anonimat un tablou din secolul al XIX-lea. Enis Batur, unul dintre cei mai mari scriitori turci, analizează Originea Lumii, controversata pânză a lui Gustave Courbet. Tabloul a fost expus la Musee d’Orsay abia în anii ’90, la peste un secol de la intrarea lui în colecţia unui diplomat otoman. Mărul este un eseu despre cunoaşterea necenzurată, despre curiozitate, un portret al străinului oriental sedus de Parisul decadent al poetului Baudelaire şi un studiu prin care s-au analizat graniţele dintre pornografie şi erotism. Atunci când imaginile unei compoziţii sunt considerate explicite, neprelucrate din punct de vedere simbolic, Enis Batur demonstrează cum arta poate adăuga mister, conotaţii şi percepţii divergente.
Dacă ştirile vehiculate în presa ultimelor zile aduc în faţa cititorilor un Gabriel Garcia Marquez care a încetat să scrie din cauza demenţei de care vorbeşte fratele său, Jaume, avem convingerea că volumul A trăi pentru a-ţi povesti viaţa a fost scris la timpul său norocos, având în vedere nota diaristică în care poate fi citit.
Volumul Nunta de Diamant – o poveste în imagini, este un cadou oferit de Principesa Margareta a României și soțul său, principele Radu al României, părinților săi, cu ocazia celebrării a 60 de ani de căsnicie (pe 10 iunie 2008). …
Axel Berg, detectivul din Pe marginea întunericului, este unul dintre cele mai puternice personaje ale genului thriller. Un protagonist inteligent, empatic și intransigent, forțat să se confrunte cu adversari mai puternici decât el, într-o perioadă tulbure a istoriei Germaniei. Un familist convins, Berg are toate păcatele omenești, cel mai greu de dus fiind atracția pentru o prostituată, Margot.