Recenzii | BookMag

O colonie cu probleme

Pentru început, câteva cuvinte despre John Scalzi – pentru că sunt convins că acesta e prea puţin cunoscut în ţara noastră, în afara grupului de amatori de literatură SF. Născut în 1969, Scalzi devine celebru în 2005, în urma publicării primului său roman, Războiul bătrânilor. Datorită succeselor literare a fost ales preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Americani de SF şi Fantasy. Spre deosebire de alţi scriitori tineri şi de succes, care şi-au ales domenii ce nu au prea multe în comun cu SF-ul (Neil Gaiman scrie fantasy – în special urban fantasy -, China Mieville scrie weird fiction) John Scalzi s-a dedicat literaturii science fiction de factură oarecum clasică.

Chimonoul cu sabie. Sau, în europeană, fusta cu tupeu

Noi, europenii, nu am ajuns să-i cuprindem şi să-i înţelegem pe japonezi. Ni se par dramatici şi exageraţi, cu sinuciderea lor în numele onoarei, cu obsesia lor pentru muncă sau cultul sacrificiului exacerbat. Noi locuim într-o zonă de confort unde amestecăm rolurile, nu mai contează diferenţele dintre femei şi bărbaţi, ne adaptăm continuu, ne pierdem şi ne regăsim pe parcurs. Pe partea cealaltă a lumii, lucrurile s-au desfăşurat întotdeauna altfel. Acolo, cărţile au fost grijuliu împărţite, iar prinţesele din poveştile lui Soare-Răsare sunt rafinate, misterioase şi spun mereu prea puţine. Nu le ţii minte, arată toate la fel şi se împiedică mărunt în chimonou. Personajul central din Masako, prinţesa samurailor s-ar potrivi câte puţin în fiecare dintre cele două lumi. Ea a trăit cu adevărat – ce noroc pentru cei care au întâlnit-o în Japonia secolului al XII-lea!

Un gentilom cam tâlhar…

Din motive ce ţin de o anumită psihologie socială, oamenii s-au bucurat întotdeauna când cei bogaţi şi puternici au fost puşi cu botul pe labe de indivizi antisociali. Nu ne referim la indivizi precum Robin Hood sau haiducii – adică cei care îşi asumau responsabilitatea de a face dreptate atunci când autorităţile erau corupte şi care luau de la bogaţi ca să împartă celor săraci – ci la indivizi care îi jefuiau pur şi simplu pe cei care strânseseră averi jecmănindu-i pe cei slabi şi sărmani. De la Rocambole al lui Ponson du Terrail şi Arsene Lupin al lui Maurice Leblanc până la Simon Templar al lui Leslie Charteris, o pleiadă de eroi bandiţi făceau dreptate în felul lor, spre bucuria şi satisfacţia cititorilor. Locke Lamora, eroul lui Scott Lynch, face parte din aceeaşi categorie de justiţiari care îi jefuiesc pe cei bogaţi, fără însă să-şi împartă prada celor săraci. Şi, tot aşa cum Rocambole, Arsene Lupin sau Simon Templar sunt personajele unor serii întregi de romane, Minciunile lui Locke Lamora este prima carte dintr-o serie ce urmează să fie alcătuită din şapte romane (primele trei au fost deja publicate).

Freud în ţara minunilor

Michel Onfray este anti-academic, anti-limbaj de autolegitimare (anti-umflare în pene neologistică), este chiar pasionat de „subiecţii săi. Uneori îi calcă în picioare tabloidal de-a dreptul. În istoria tabloidalului filozofic poate, cea mai bună scenă ne-o furnizează un documentar despre Derrida. E întrebat la un moment dat ce-ar vrea să fi ştiut din viaţa lui Kant. Derrida răspunde simplu: detalii despre viaţa lui sexuală. Pasul al doilea când intervievatorul îl întreabă câte ceva despre propria viaţă sexuală: filozoful devine ironic şi schimbă subiectul. Onfray n-are scrupule din astea. Intră cu pistolul în mână şi somează toţi biografii, documentariştii să spună tot. În Freud, amurgul unui idol teza e clară, fără ambiguităţi: Freud a încercat să mintă că a pus bazele unei ştiinţe şi i-a ieşit.

Salvăm lumea şi de data aceasta?

În ce cărţi găsim disputa dintre Rău şi Bine? Păi, în cam toate cărţile scrise vreodată. Atunci de ce este Cabalistul mai cu moţ? Păi este. Şi o să vă explic de ce. În primul rând, are motor vibrant şi …

Biblioteca pentru o viață sănătoasă
Tu. La regim!

Nutriționiștii Gheorghe Mencinicopschi și George Puia Negulescu revin cu o nouă recomandare de carte pentru sănătate: TU. La regim. Ghid de funcționare pentru o talie de invidiat, care conține zeci de sfaturi utile pentru curele de slăbire.

Cele două roze

Cu primul său roman, Trandafirul dispărut, Serdar Ozkan devine al treilea cel mai tradus scriitor de limbă turcă, după Orhan Pamuk şi Yasar Kemal. Romanul a apărut până acum în nu mai puțin de 50 de țări. O carte comparată de mulţi ba cu Micul Prinţ, ba cu Alchimistul lui Coelho, Trandafirul dispărut încearcă să îşi câştige un loc special în topurile literare contemporane. Trandafirul dispărut e o poveste în care diferite culturi şi filozofii se amestecă în ritmul modern.

Copila ciudată şi mai mulţi suspecţi

Lui Alan Bradley îi place să fie straniu. În detalii, în personaje, în insistenţa cu care o pune în felia de lumină sumbră pe eroina sa, Flavia de Luce. Ea a apărut şi în Plăcinta e mai dulce la sfârşit şi se întoarce acum, în Buruiana care împleteşte ştreangul. O copiliţă pe care creatorul ei vrea s-o facă detectiv şi, ca atare, o antrenează încă din pruncie. Are 11 ani, o vârstă parşivă. E mai deşteaptă decât aiuriţii superficiali de seama ei, dar asta şi pentru că duce în spinare un bagaj emoţional mai pestriţ şi mai greu decât ceilalţi. Flavia este o Cenuşăreasă iubitoare de chimie – are două surori care o persecută şi un laborator în care coace parcă, pe alocuri, destinele lumii întregi. Nu-şi cunoaşte mama, dispărută de lângă ea, dar nici tatăl, figură absentă şi distantă, chiar dacă aflat în apropiere.

Scrisoare către un prieten
Dragă Kazuo Ishiguro

Aș vrea să te anunț că, de când am ajuns la pagina 104 din romanul tău Să nu mă părăsești, ești prietenul meu. Și să nu crezi că sunt vreo obsedată. M-am împrietenit, de-a lungul timpului, cu foarte puțini …

Un scriitor după care întorci capul

Îmi place Barnes enorm. Îmi place ce scrie, cum scrie şi chiar şi felul în care îşi trăieşte viaţa are ceva care te face să întorci capul după el. Dacă cititul ar fi ca mersul pe stradă. Cartea lui Nimicul de temut, apărută în 2008 şi tradusă la Nemira în 2009, este gândită cu foarte mulţi ani înainte de a apărea. Tema morţii, a mortalităţii, îl bântuia şi-l bântuie aproape zilnic pe Barnes, încă de pe când avea cincisprezece ani.

Carte de citit pe timp de apocalipsă financiară. Şi un tip enervant

Cînd vin apocalipse financiare, citiţi cărţi serioase. Nu cu pronosticuri, vaiete şi tîmpenii, ci măcar cu explicaţii clare despre ce s-a întîmplat. Un compendiu lucid şi polemic: În cădere liberă – Joseph Stiglitz. Cei mai fericiţi ani (economic vorbind) pentru Vestul lumii au fost între 1945 şi 1970, scrie Stiglitz. Da, a fost perioada de refacere de după război şi asta explică mult gradul foarte mare de ocupare a forţei de muncă. Dar nu e esenţial pentru explicarea prosperităţii. Vitală în explicaţie e reglementarea pieţei financiare, intervenţia fermă a statului în chestiuni economice. În perioada sus-menţionată o singură criză financiară importantă a avut loc (cea din Brazilia, 1962). În rest, un calm relativ.

Biblioteca pentru o viață sănătoasă
O pledoarie pentru vegetarianism

Este posibil ca după citirea acestei cărți să vă modificați radical obiceiurile alimentare și chiar să vă salvați viața. Acesta este primul articol semnat de G.P. Negulescu și Gheorghe Mencinicopschi. Publicat în 2007, Studiul China (studiul nutrițional cel mai …

Categorie: Recenzii