O colonie cu probleme

O colonie cu probleme

Pentru început, câteva cuvinte despre John Scalzi – pentru că sunt convins că acesta e prea puţin cunoscut în ţara noastră, în afara grupului de amatori de literatură SF. Născut în 1969, Scalzi devine celebru în 2005, în urma publicării primului său roman, Războiul bătrânilor. Datorită succeselor literare a fost ales preşedintele Asociaţiei Scriitorilor Americani de SF şi Fantasy.

Spre deosebire de alţi scriitori tineri şi de succes, care şi-au ales domenii ce nu au prea multe în comun cu SF-ul (Neil Gaiman scrie fantasy – în special urban fantasy -, China Mieville scrie weird fiction) John Scalzi s-a dedicat literaturii science fiction de factură oarecum clasică.

Universul războiului bătrânilor (Ultima colonie este al treile roman din această serie) este unul în care omenirea s-a extins în cosmos, iar Uniunea Colonială gestionează resursele umanităţii şi le apără de diferite civilizaţii extraterestre. Pământul este o planetă săracă, lipsită de resurse – cu excepţia bătrânilor. Da, bătrânii au devenit o marfă căutată de Uniune. Cei care doresc să slujească în armata Uniunii se înscriu pe liste şi aşteaptă până când împlinesc 75 de ani. Nimeni nu ştie ce soartă vor avea – Uniunea păstrează cu grijă secretul privind modul în care îi foloseşte pe bătrâni.

John Perry  (soţia sa murise cu ceva timp în urmă) face parte dintre cei care au decis să părăsească Pământul la bătrâneţe şi să aibă parte de aventuri. Şi are parte din belşug! În primul rând, se pomeneşte că este mutat într-un trup nou, tânăr, puternic şi înzestrat cu calităţi superioare unuia obişnuit (păstrându-şi însă amintirile de dinaintea recrutării). Participă la lupte de tot felul, sperând să scape cu viaţă şi – după terminarea perioadei serviciului militar – să fie împropietărit pe una dintre coloniile pământene.

În al doilea roman al seriei – Brigăzile fantomă – John Perry întâlneşte o luptătoare dintr-un corp militar de elită, o femeie care seamănă teribil de mult cu răposata sa soţie. Numai că femeia respectivă – Jane Sagan – nu-şi aminteşte de el, nu-şi aminteşte de nimic anterior momentului în care a fost înzestrată cu un trup de superman. Aflăm apoi ce se întâmpla cu cei care decedaseră înainte de a împlini vârsta recrutării: ADN-ul lor era folosit pentru construirea unor luptători de elită. Uniunea Colonială nu renunţa la cei care semnaseră contractul de înrolare, nici dacă aceştia mureau. Cei doi se (re)îndrăgostesc, iar după ce-şi îndeplinesc sarcinile contractuale, decid să rămână împreună, pe o planetă agrară liniştită, împreună cu Zoe, fiica lor adoptivă.

Şi iată-ne ajunşi la cel de-al treilea roman al seriei, Ultima colonie.

În cosmos nu existau prea multe planete ce puteau fi colonizate, iar civilizaţiile de tot felul încercau să le ocupe. Ca urmare, aveau loc tot timpul conflicte şi războaie interstelare. Uniunea Colonială decide să ocupe planeta Roanoke şi oferă posturile de conducători ai noii colonii lui John Perry şi Jane Sagan.

Numai că după ce ajung pe Roanoke, coloniştii află că o alianţă cosmică – numită Conclavul – decisese că nimeni nu mai are voie să colonizeze planetele la întâmplare şi că o colonie ilegală, ca a lor, avea să fie atacată şi eventual distrusă – dacă oamenii nu aveau să părăsească planeta.

John Perry încearcă iniţal să facă tot ce-i posibil să facă noua colonie imposibil de detectat şi se străduieşte să convingă coloniştii să-l ajute.

Însă lucrurile se complică – pentru că, de fapt, totul fusese plănuit de Uniunea Colonială pentru a atrage forţele Conclavului într-o capcană…

Eroul nostru încearcă să facă tot ce se poate pentru a nu declanşa conflictul pe care Uniunea îl avea în vedere fără să prevadă urmările posibile. Evident, nu reuşeşte, iar membrii Conclavului jură să se răzbune pe oameni pentru trădarea lor, intenţionând să-şi mobilizeze toate forţele pentru distrugerea umanităţii.

Iar John Perry se pomeneşte că trebuie să înfrunte atât armata Conclavului, cât şi pe cea a Uniunii Coloniale…

Interesant este că până la urmă găseşte o soluţie, una logică şi fezabilă.

Seria de romane a lui Scalzi se caracterizează prin îmbinarea elementelor SF clasice cu o acţiune dinamică şi captivantă. Ideea bătrânilor care au parte de o nouă tinereţe a avut succes – dar numai pentru că autorul este cu adevărat talentat, iar personajele sale, deşi trăiesc experienţe incredibile, sunt totuşi veridice. Scalzi a dovedit că science fiction este un gen literar plin de resurse, care merită citit în ciuda aparentei sale simplităţi. Ca urmare, ne-a oferit nişte romane care par a fi nişte space opera clasice, dar care –  credeţi-mă – sunt mai mult decât atât.

Back to top