Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă recomandă un stil de viață sănătos, din care nu trebuie să lipsească produsele din surse marine. Chiar dacă sunt mai greu de găsit în România și se vând la noi doar în stare congelată, homarul, langusta, crabul și creveții sunt delicatese care, preparate sănătos, au un aport semnificativ de proteine.
Homarul, langusta, crabul şi crevetele
Crustaceele sunt nevertebrate care trăiesc, în marea lor majoritate, în mările şi oceanele planetare, iar o parte redusă din aceste specii populează apele dulci ale râurilor şi lacurilor. Corpul lor este acoperit cu plăci chitinoase, având rol de schelet exterior, dar şi de scut protector pentru aceste vieţuitoare. Crustaceele decapode au cinci perechi de picioare articulate cu care se deplasează pe fundul apelor în care trăiesc sau, în cazul crabilor, chiar pe falezele marine. 
Utilizare
Crustaceele, în mod obligatoriu, trebuie fierte sau fripte, din raţiuni de igienă şi siguranţă a consumului; carnea lor se alterează rapid dacă nu este pregătită în cel mai scurt timp după capturare. De altfel, este indicat ca acestea să fie achiziţionate vii din magazinele de specialitate, direct din bazinele cu apă salină. După fierbere, mai ales pentru homar şi langustă, carapacea chitinoasă devine roşie sau purpurie, ca o consecinţă a concentraţiei ridicate în carotenoizi.
Congelarea ca mijloc de conservare este admisă o singură dată; după decongelare, o eventuală recongelare este interzisă în mod explicit. Se admite fierberea crustaceelor scoase direct din congelator şi pentru persoanele sensibile este chiar indicată, deoarece se evită momentul stânjenitor în care aceste animale marine sunt aruncate vii în apa fierbinte pentru pregătire. Perioada maximă admisă la congelare este de 30 de zile. 
Atât homarul cât şi langusta, care au constituit în secolul al XIX-lea o sursă proteică importantă pentru masa zilnică a emigranţilor din zona de vest a Canadei, au devenit, un secol mai târziu, delicatese, alimente considerate superioare ca gust, savoare şi plăcere de a le consuma.
Homarul consumat în marile restaurante are un întreg protocol care, dacă trebuie să-l execuţi personal, te poate pune într-o situație delicată. Trebuie să reţinem un singur lucru: partea consumabilă este carnea din coadă şi din cleşti şi pentru a ajunge cu uşurinţă la ea, vom secţiona longitudinal homarul cu un cuţit puternic.
După eviscerarea sacului de nisip, a ficatului de culoare verde şi a intestinului se poate consuma carnea albă, apreciata de cunoscători ca având un gust şi o savoare deosebite.
Reţeta japoneză ce urmează acest traseu este efectuată de bucătar şi ne creează avantajul de a fi scutiţi de un moment penibil ( mai ales pentru începători). Francezii, de asemenea, au o reţetă simplă, dar delicioasă, în care bucăţi mari de homari şi languste sunt incluse într-un foarte gustos sufleu pregătit după rețeta clasică.
Şi la creveţi sau crabi trebuie să fie înlăturat intestinul (cunoscut sub numele de venă dorsală) înainte de pregătire, prin secţiune logitudinală pe spatele acestor crustacee. 
Carnea de crustacee conţine niveluri proteice ridicate, cuprinse între 17g% – 21,5g%. Au de asemenea concentraţii ridicate (de trei ori mai mari decât DZR) de vitamine din complexul B (B2, B6, B12), Zinc şi Cupru. Concentraţia aminoacizilor cu sulf (metionină şi cistină) din carnea de crustacee este şi ea ridicată. Grăsimile totale au valori cuprinse între % – 2%, iar structura acestora este diferită în funcţie de specie. Astfel, pe lângă concentraţia ridicată de 
omega-3, ce reprezintă aproximativ 85 % din grăsimile totale, apar concentraţii ridicate de colesterol. Creveţii conţin cea mai ridicată cantitate de colesterol repartizată la 100g ingerate, peste 150mg, urmaţi de homari, cu circa 95mg. Pentru comparație un ou mare de 60 grame conţine la fel de mult colesterol ca 100g de homar.
Singura specie de crustacee care nu conţine colesterol este langusta. Conţinutul energetic variază, având valori cuprinse între 89 cal – 105 cal / 100 grame. Din nou avem un raport deosebit de bun între energia totală şi conţinutul proteic, gustul şi savoarea fiind elemente în plus în favoarea exprimării opţiunii consumatorilor pentru crustacee.
Precauţiuni
Proteinele crustaceelor au grad alergenic scăzut, dar pot declanşa uneori reacţii alergice.