Prof. Dr. Gheorghe Mencinicopschi, Prof. Dr. George Puia Negulescu și Dr. Șerban Puia Negulescu vă recomandă un stil de viață sănătos, din care nu trebuie să lipsească vitaminele. Așadar, nu neglijați Vitamina A!
Uniunea Internaţională a Ştiinţelor Nutriţionale (I.U.N.S.) împreună cu alte centre de studii internaţionale au clasificat vitaminele în două clase: liposolubile (A, D, E, K) şi hidrosolubile (Complexul B şi vitamina C), în funcţie de mediul hidric sau lipidic în care acestea îşi desfăşoară activitatea metabolică. În cazul vitaminei A, primele observaţii ştiinţifice s-au efectuat începând cu anul 1906, aceasta reprezentând prima vitamină liposolubilă, ca şi concentraţie activă şi ca efecte metabolice.
Se formează din carotenoizii plantelor, lanţul polienic de 40 de atomi de carbon al acestora fiind secţionat enzimatic în locaţia carbonului C15-C15’, rezultând trei forme de retinoizi activi ai vitaminei A: retinolul (forma alcoolică), retinalul (forma aldehidica) şi acidul retinoic. Atât retinolul cât şi retinalul sunt compuşi activi ce au un spectru puternic de absorbţie al luminii solare. Din cei aproximativ 500 de diferiţi carotenoizi (culorile galbene şi portocalii ale plantelor), doar 5-6 dintre aceşti presupuşi precursori ai vitaminei A sunt în continuare transformaţi în forme active ale carotenoizilor. Spre deosebire de lumea vegetală, în produsele animaliere carotenoizi se găsesc în forme esterificate cu acidul palmitic rezultând retinil-palmitatul, forma de depozit a vitaminei A în organismele mamiferelor , inclusiv a omului.
Activitatea vitaminei A depinde în mod direct de concentraţia acesteia, atât din sistemul circulator sanguin cât şi din sistemul de depozitare (în principal din ficat), concentraţie ce se exprimă în unităţi internaţionale (I.U.) sau micrograme (mcg), o unitate internaţională fiind egală cu 0,33 mcg de retinol. Cele mai mari rezerve de vitamina A se găsesc depozitate în ficat de vită: 10.500 IU/100 grame sau 3.465 mcg/100 grame – coeficientul de transformare din IU în mcg se obţine prin multiplicarea IU cu 0,33); ou: 552 IU / 100 grame S.U., sau183 mcg (un ou mare = 91 mcg); unt: 755 IU / 100 grame sau 256 mcg (o lingură = 97 mcg); ulei de ficat de cod (o linguriță = 135 mcg); lapte integral (o cană de lapte fiert = 68 mcg).
La plante se remarcă în mod deosebit carotenoizii provitaminici din ardeiul roșu: 2150 mcg/100 grame S.U., morcovii cu aproximativ 1100 mcg/100 grame S.U., urmați de cartofii dulci, caise, pepene galben, dovleci dulci pentru plăcintă, mango, broccoli, mazăre, cu valori substanțial mai reduse (între 20 – 40%), comparativ cu ardeiul și morcovii.
Spre exemplu, cartofii dulci conțin 961 mcg/ o jumătate de cană; morcovii cruzi: 530 mcg/jumătate de cană, mărunțiți; pepenele galben: 467 mcg/jumătate de pepene de mărime medie; spanac: 472 mcg/fiert, o jumătate de cană; mango: 79 mcg / un fruct; broccoli: 60 mcg/jumătate de cană fiert al dente pentru păstrarea antioxidanților (glucozinolați). Aici carotenoizii galben-portocalii sunt mascați de clorofila verde.
După ingerare, esterii retinolici sunt hidrolizaţi (de către hidrolazele pancreatice sau hidrolazele celulelor mucoasei intestinale) pentru producerea retinolului, forma activă a vitaminei A. Tot aici beta-caroten dioxigenaza din mucoasa intestinală rupe lanţul polienic al atomilor de carbon din carotenoizi, la atomii C15-C15’, așa cum am amintit anterior, rezultând două molecule de retinal. Aceste enzime denumite enzime de clivaj ale carotenoizilor sunt întâlnite la toate mamiferele, funcţia acestora fiind corelată cu specia: cea mai intensă activitate se află la ierbivore, intermediară la omnivore (inclusiv la om) şi absentă în cazul carnivorelor, în mod special la feline. Retinalul rezultat din acest clivaj este redus la retinol de către o altă enzimă: retinal-aldehid reductază ce se găseşte mai ales în ficat şi la nivel ocular.
Retinolul este transportat la ficat (80-90 % din totalul cantităţii) în formă esterificata cu acizii graşi ce sunt prezenţi în momentul absorbţiei intestinale, în funcţie de lipidele ingerate: retinil-palmitat, retinil-stearat (25 %), retinil-oleat sau retinil- linoleat, în proporţii mai reduse. Ficatul reprezintă astfel, depozitul primar de vitamina A cu un conţinut de circa 90 % din totalul vitaminei A din organism, celulele de depozit reprezentând aprox.2,5 % din greutatea totală hepatică.
Transportul către celulele organismului se efectuează de către o proteină plasmatică specifică (proteină legată de retinol-RBP). Formatul chimic al acestei proteine la mamifere (om), este reprezentat de o polipeptidă cu peste 180 de aminoacizi reziduali, cu un singur locus de legare pentru retinol. Secreţia de RBP este controlată de nivelul sanguin de vitamina A, nivelul estrogenilor sau al zincului plasmatic, RBP-ul având o valoare oscilantă de 35-45 mcg/mililitru de plasmă sanguină.
Singura formă de mobilizare a retinoizilor care nu este legată de RPB este cea a acidului retinoic ce utilizează pentru transport albumina, cale ce pare a fi mai eficientă decât cea prezentată anterior, acidul retinoic având un rol impoprtant în creşterea celulară sau în cea de diferenţiere a celulelor embrionare. Importanţa deosebită a acestor proteine de transport este evidenţiată de concentraţia ridicată de RBP-uri în celulele Sertoli testiculare, celulele epiteliale ale retinei sau celulele endotelaile ale microarteriolelor sanguine din creier. Excreţia vitaminei A se realizează prin eliminare fiziologică. După efectuarea rolului lor metabolic (catabolizare cu scurtarea lanţurilor de atomi de carbon), ajung în circuitul sanguin şi excretaţi în urină la nivel renal. Vitamina A neabsorbita intestinal este excretată fiziologic.
Așadar, în organism coexistă patru forme active ale vitaminei A, ce pot fi caracterizate în funcţie de situl lor metabolic: retinolul – forma de transport în plasma sanguină; retinalul – forma ce contribuie la nivel ocular la inițierea semnalului electic transmis sistemului nervos central, prin intermediul canalelor de sodiu (Na+); retinil-esterii – forma de depozit la nivel hepatic; acidul retinoic, fiind forma ne-esterificată a retinoizilor ce are o cale de metabolizare diferită de a celorlalte trei forme active ale vitaminei A.
Rolul metabolic al vitaminei A este corelat cu funcţionarea optimă a sistemului vizual, transcripţia genetică şi diferențierea celulelor embrionare, imunitatea generală a organismului, producerea şi dezvoltarea hematiilor, a sistemului osos şi menţinerea normală a densităţii masei osoase. Vitamina A interacţionează cu microelementele din sistemul circulator, în special cu zincul şi fierul, zincul fiind implicat în mobilizarea rezervelor de retinol din ficat. Trebuie amintit faptul că suplimentarea cu vitamina A este un factor ce acţionează complementar în absorbţia fierului şi combaterea eficientă a anemiei la copii şi femeile însărcinate.
Dozele recomandate zilnic (DZR)
În cazul în care nu sunt asigurate cantitățile necesare de vitamina A, apar în trei etape simptomele ce pot duce până la îmbolnăviri majore: deficit ușor, cu adaptarea greoaie la întuneric sau la lumina crepusculară; deficit mediu, caracterizat prin schimbări ce pot fi observate la nivelul structurii conjunctivei oculare; deficit sever, cu apariția xeroftalmiei (uscarea ochilor, schimbări în structura corneei și orbire). Copiii naţiunilor în curs de dezvoltare pot prezenta toate cele trei forme menţionate ajungând până la piederea totală a vederii.
La tinerii care au deficit mediu de vitamina A pot să apară asociativ şi boli ale aparatului respirator şi ale tractusului digestiv. Scăderea nivelului imunitar apărut paralel cu lipsa de vitamină A este corelată cu dezvoltarea bolilor infecţioase ( gen HIV). Nivelul redus de vitamina A va afecta în mod cert dezvoltarea şi funcţionalitatea celulelor epiteliale pavimentare din aparatul respirator, cel digestiv, integritatea şi elasticitatea normală a tegumentelor.
Dozele recomandate zilnic variază între 500 mcg/zi la copii sau tineri, până la 900 mcg/zi la adulţi de sex masculin. Pentru femei, dozele sunt cu aprox. 20% mai reduse (500-700 mcg/zi), cu excepţia dozelor din perioada de gestaţie şi lactaţie ce pot creşte până la 1.200 mcg/zi (pentru lactaţie). Dozele recomandate trebuie respectate deoarece vitamina A este singura vitamină care în cazul supradozării prelungite poate duce la exitus. Este contraindicată administrarea de vitamina A fumătorilor înrăiţi sau celor care au lucrat în mediu cu azbest. Administrarea de vitamina A la aceste persoane poate duce la exacerbarea fenomenelor tumorale.
Dozele recomandate anterior nu însumează şi cantităţile de provitamină A din carotenoizii legumelor şi fructelor ingerate zilnic. Doar suplimentele alimentare ce au regim de producere şi etichetare farmaceutic şi a celor de vitamina A de sinteză din produsele farmaceutice sunt cele care intră în calculul DZR.
Toxicitate şi precauțiuni
Vitamina A dozată şi administrată în exces peste DZR amintite anterior poate produce fenomenul cunoscut ca hipervitaminoză A. Din consumul de carotenoizi precursori ai vitaminei A nu apare acest fenomen, apect care este indicat a fi cunoscut. Totuşi, excesul de carotenoizi din legume poate produce carotenodermia (colorarea în galben-portocaliu a epidermei, reversibilă după o perioadă scurtă de timp în care nu se mai consumă legume sau fructe bogate în caroten). Anumiţi indivizi pot să manifeste fenomenele de toxicitate (piele uscată cu prurit-mâncărime- generalizat, descuamări epiteliale, lipsa apetitului, dureri articulare şi în final, edem cerebral). Din această categorie fac parte: persoanele în vârstă, alcoolici cronici, persoanele care au predispoziţie genetică la valorile mari ale colesterolului.
Instituţiile mondiale de profil au fixat doza maximă pentru adulţi la 3.000 mcg/zi (10.000 UI/zi).
La femeile însărcinate, consumul în exces în perioda de sarcină poate determina diferite afecţiuni ale diferenţierii celulelor primordiale sau malformaţii embrionare. Dozele recomandate în acest caz nu trebuie să depăşească 750-800 mcg/zi (2.500-2.600 UI/zi) atât în perioada de gestaţie, cât şi cu cel puţin 4 luni înainte de a fi posibil însărcinată (timpul de retenţie şi depozitare al vitaminei A la nivel hepatic poate dura între 3-4 luni).
Vitamina A în exces (peste 1.500 mcg/zi -5.000 UI/zi), administrată o perioadă îndelungată, creşte riscul de fracturi osteoporozice simultan cu scăderea densităţii minerale a masei osoase, în special la persoanele de vârsta a treia. Excesul de precursori ai vitaminei A, beta-carotenoizii (vezi carotenoizii – Alimente pentru o viaţă sănătoasă, Ed.Litera, 2010), nu produc astfel de efecte.
Primul caz de hipervitaminoză cu efect letal este cel descris de Sir Douglas Mawson cel care a descoperit și cartografiat Polul Sud la 16 ianuarie 1909. În cea de a doua expediţie la Polul Sud, din ianuarie 1912, colegul său de expediţie, elveţianul Xavier Mertz, montagnard, este cel care va muri în condiţii dramatice de delirium (7 ianuarie 1913) în urma consumului excesiv de ficat de câine Huski. A fost singura rezervă de carne care a rămas după ce au pierdut celălalt membru al expediței (Edward Ninnis) într-o crevasă de gheaţă împreună cu aproape toate proviziile (14 decembrie 1912). Au fost suficiente 3 saptămâni de consum foarte ridicat de vitamina A ca să se producă efecte toxice iremediabile.
Păstrare, depozitare
Atât vitamina A cât şi provitaminele A sunt deosebit de sensibile la oxigenul atmosferic, prezenţa luminii solare şi a căldurii. Păstrarea se face în recipiente lipsite de oxigen, lumină, umiditate, în prezenţa unui agent protector antioxidant (ex. tocoferolul). Formele comerciale ale vitaminei A sunt cele date de esterificarea cu acizi organici: acid acetic (retinil- acetat, cu masa molară de 328,5 g/mol), acid palmitic (retinil-palmitat, cu masa molară de 524,9 g/mol) și acid propionic (retinil-propionat, cu masa molară de 342,5 g/mol).