La Gaudeamus, la standul editurii Publica, am primit o carte cu titlu lung si benzi desenate: Ce te-a adus aici nu te va duce maideparte. Cum obţin oamenii de succes şi mai mult succes. Un titlu nou într-o colecţie nouă, Idei pe bandă. O metodă amuzantă de a vinde şi mai multe idei de business, probabil unor oameni care nu prea au timp să citească tomurile marilor economişti sau care se pot concentra cu picătura, fix cât să parcurgă o carte cu benzi desenate de 52 de pagini.
Pare superficial, dar nu e chiar aşa. Până la urmă, e un mesaj inteligent şi facil prezentat celor care îşi revizuiesc continuu listele de calităţi şi defecte. Manageri sau executanţi, sfaturile sintetizate în acest volum vor avea acelaşi efect: o privire critică şi o ajustare comportamentală.
Acum să vedem despre ce ne vorbesc Marshall Goldsmith şi Mark Reiter. Despre oamenii de succes care se împart în două categorii mari şi late: cei care au o busolă interioară care funcţionează impecabil în orice situaţie (iar aceştia sunt lideri, maeştri, guru…) şi cei care au o busolă dereglată, care îi determină să facă gafe impardonabile sau să exhibe nişte tare comportamentale de neignorat.
Priviţi cartea aceasta ca pe o hartă sau ca pe o analiză uzuală în funcţie de care vă dozaţi bunul simţ şi reacţiile.
Autorii analizează micile obiceiuri deranjante pentru alţii, pe care un om de succes le afişează pentru că de la un moment dat încolo crede că succesul lui e un norişor care îl duce mai aproape de zei. De fapt, el coboară vertiginos către mitocănie şi s-ar putea ca succesul trecut să i se transforme într-o amintire amăruie.
Siutaţiile prezentate sunt dintre cele mai obişnuite pentru o persoană care lucrează într-o companie. Dacă vă uitaţi în jur, probabil că vă ia doar câteva secunde ca să identificaţi arogantul care are răspuns la toate, băgăreţul care comentează orice, superiorul indiferent, cel care pasează responsabilităţile ş.a. Autorii susţin că aceste atitudini deranjante pentru echipă, familie, cercul de prieteni îşi au rădăcina în succesele din trecut. Iar posesorii lor îşi dau sau nu seama că şi le-au însuşit. Misiunea delicată intervine atunci când cineva încearcă să îi corecteze: dacă ei au acţionat inconştient, vor corecta derapajele; însă dacă şi-au construit deliberat acest gen de comportament, discuţiile nu mai au rost.
Acest comportament eronat este generat de o serie de obiceiuri de care oricine poate scăpa: dorinţa permanentă de a câştiga, accentuarea detaliilor neînsemnate, condamnarea opiniilor, criticile distructive, ezitările decizionale, lăudăroşenia, reacţiile isterice, negativismul, secretomania, nerecunoaşterea meritelor, asumarea realizărilor altora, inventarea de scuze, ancorarea în trecut, favoritismele, refuzul de a repara greşelile, lipsa de atenţie, ingratitudinea, blamarea altuia, pasarea responsabilităţii şi nevoia exagerată de a fi „tu însuţi“. Nu cred că are rost să detaliem, sunt sigură că fiecare cititor îşi poate construi câte un roman ale cărui capitole să fie aceste obiceiuri proaste.
Până la urmă este vorba despre bun simţ şi educaţie. Iar acestea nu vin, din păcate, din cărţile de business citite recent. Vin din copilărie, din cei şapte (ori cinci sau şase) ani de-acasă, din bunul simţ şi manierele asumate de-a lungul timpului şi din respectul de sine. În doză prea mare, face ravagii.
Aşadar, secretul stă în moderaţie, chiar şi atunci când cineva ajunge în vârful piramidei. Altfel, istoria e plină de rateuri şi rataţi.